Postări
ElZap
Pe ăsta nu l-am văzut cu ochii mei, dar nu e nici urmă de îndoială că aşa au stat lucrurile. Şi cum să nu stea aşa, dacă toate fiarele pădurii au hotărât în cor că Urechilă a turbat. Decizia a fost luată cu unanimitate. Am spus fiarele pădurii, că habar n-am ce au hotărât aricii, melcii, căprioarele şi alte sălbăticiuni care se hrănesc cel mai adesea cu iarbă.
Şi fiindcă Urechilă turbase, nu se făcea să fie lăsat în libertate, ca nu cumva să atace vreun urs, lup sau vulpe. Poate că s-ar fi dat şi la lei, că de turbat ce era, nu făcea deosebire dintre un morcov şi un leu, sau un tigru.
Treaba e că până la urmă Urechilă a fost căsăpit cu toate rugăminţile lui fierbinţi, cu toate că a jurat pe ce avea el mai sfânt că e sănătos tun. Nici măcar să aducă dovadă de la doctor nu a avut cum, că fiarele se temeau ca nu cuva să-l contamineze şi pe dumnealui.
Se înţelege că după osteneala care le-a cuprins pe fiare, tot alergând iepurele, li s-a făcut o foame de nu vedeau înaintea ochilor. Nu vedeau decât friptură de iepure, cu mujdei şi cu sos de petroleum. Aş se face, că turbat au ba, iepurele a ajuns pe masa dobitoacelor. Şi ce chef s-a mai întins la masa verde. Până şi gaiţele dădeau din plisc de bucurie şi ciuguleau din ce le pica de la masa preacuvioaselor jivine, ca să nu mai vorbesc de coţofene care băteau ca apucatele din cozi, neştiind nici ele ce le-a apucat.
Acum aştept şi eu să văd ce-or păţi cinstiţii meseni, ştiut fiind că turbarea se ia, mai ales că nu se pomeneşte ca în codru să se gătească un iepure cu tot felul de e-uri.
Se ia?!
Păi atunci cum de nu s-a luat pe când îi luau lui Urechilă morcovul câştigat cu atâta trudă?
Ehe, atunci Iepurilă nu era turbat.
Şi în fond, ce atâta tura-vura pentru un iepure? O să i se facă autopsia, după ce nişte scormonitori de meserie o să analizeze rezultatul consumului de iepure turbat. Scormonitorii ăştia sunt mai ceva ca cronicarii, ca scribii-sclavi.
În fond, toată istoria cu iepurele turbat de la ei am aflat-o.
Pe ăsta nu l-am văzut cu ochii mei, dar nu e nici urmă de îndoială că aşa au stat lucrurile. Şi cum să nu stea aşa, dacă toate fiarele pădurii au hotărât în cor că Urechilă a turbat. Decizia a fost luată cu unanimitate. Am spus fiarele pădurii, că habar n-am ce au hotărât aricii, melcii, căprioarele şi alte sălbăticiuni care se hrănesc cel mai adesea cu iarbă.
Şi fiindcă Urechilă turbase, nu se făcea să fie lăsat în libertate, ca nu cumva să atace vreun urs, lup sau vulpe. Poate că s-ar fi dat şi la lei, că de turbat ce era, nu făcea deosebire dintre un morcov şi un leu, sau un tigru.
Treaba e că până la urmă Urechilă a fost căsăpit cu toate rugăminţile lui fierbinţi, cu toate că a jurat pe ce avea el mai sfânt că e sănătos tun. Nici măcar să aducă dovadă de la doctor nu a avut cum, că fiarele se temeau ca nu cuva să-l contamineze şi pe dumnealui.
Se înţelege că după osteneala care le-a cuprins pe fiare, tot alergând iepurele, li s-a făcut o foame de nu vedeau înaintea ochilor. Nu vedeau decât friptură de iepure, cu mujdei şi cu sos de petroleum. Aş se face, că turbat au ba, iepurele a ajuns pe masa dobitoacelor. Şi ce chef s-a mai întins la masa verde. Până şi gaiţele dădeau din plisc de bucurie şi ciuguleau din ce le pica de la masa preacuvioaselor jivine, ca să nu mai vorbesc de coţofene care băteau ca apucatele din cozi, neştiind nici ele ce le-a apucat.
Acum aştept şi eu să văd ce-or păţi cinstiţii meseni, ştiut fiind că turbarea se ia, mai ales că nu se pomeneşte ca în codru să se gătească un iepure cu tot felul de e-uri.
Se ia?!
Păi atunci cum de nu s-a luat pe când îi luau lui Urechilă morcovul câştigat cu atâta trudă?
Ehe, atunci Iepurilă nu era turbat.
Şi în fond, ce atâta tura-vura pentru un iepure? O să i se facă autopsia, după ce nişte scormonitori de meserie o să analizeze rezultatul consumului de iepure turbat. Scormonitorii ăştia sunt mai ceva ca cronicarii, ca scribii-sclavi.
În fond, toată istoria cu iepurele turbat de la ei am aflat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu