Capul lui Moţoc

ElZap



Câte lucruri nu poate rezolva un cap.

Mai ales atunci când se rostogoleşte în ţărână, spre bucuria gloatei, ce-şi închipuie că odată cu capul acela vor fi curmate încercările prin care îi este dat să treacă.

Aşa spunea şi Negruzzi, prin gura lui Lăpuşneanu. Vă mai amintiţi?

"Dar tu, Moţoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut şi pre mine, vei vinde şi pre Tomşa; spune-mi, n-aş fi nătărău de frunte, cănd m-aş încrede în tine? Eu te iert însă, c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înşela, şi îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău; te voi cruţa, căci îmi eşti trebuitor, ca să mă uşurezi de blăstemurile norodului."

"Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! fii român verde. Ce să te mai spoveduieşti? Ce-i să spui duhovnicului? că eşti un tîlhar şi un vînzător? Asta o ştie toată Moldova. Haide! luaţi-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara. Îndată "

Recitindu-l pe Negruzzi, îmi vine în minte chipul lui Boc.
Al lui Boc şi al lui Moţoc.
Al lui Moţoc şi al lui Boc.

Urlă uliţele. Cineva trebuie să plătească.
De ce n-ar fi tocmai el.

Şi îmi mai vine în minte imaginea aceea cu capul lui Ioan Botezătorul adus pe tipsie. Cu dansul executat de Salomeea. Măcar ăla nu a tăcut, după cum ne spune biblia. Ăla a vorbit.

Ce mai contează? Contează doar ce a hotărât Herodia.
A spus să fie scurtat, şi dorinţa ei a devenit lege.

Şi prin mintea mea, cu toate aceste imagini se amestecă chipul lui Ioan Teologul. Cel care a scris în insula Patmos.

De unde ştia el ce va să vină?
De unde ştia el de Apocalipsă?

O să mai vedem.
Şi mâine e o zi.
Şi mâine e loc pentru un cap ce va să cadă.