Logica strâmbă

ElZap

Preşedintele a vorbit.
A vorbit, numai că logica vorbirii sale este strâmbă.

El a pornit de la o logică la fel de strâmbă ca măsurile care au fost luate în ultimii douăzeci de ani.


Şi de el.
Nu numai de el.
De toţi cei care sunt în apropierea lui.
Chiar dacă se prefac că sunt împotriva lui.


Unii ar spune că este vorba de o oligarhie. Cum să-i contrazici pe aceştia?

Ce rezultă din această logică strâmbă? Ce avantaje ar rezulta din ea?

1.
Dintr-o veche şi înţeleaptă vorbă de pe la noi, am putea ajunge la concluzia că greşeala recunoscută e pe jumătate iertă.


Prin urmare, odată recunoscută, cel ce a greşit poate s-o ia de la capăt. Cu elan. Pe urmă va greşi din nou. La fel ca în logica regretatului Moisil. Aia cu paharul. Vă amintiţi? "Orice om are dreptul la un pahar de vin, dar dupa fiecare pahar de vin eşti un om nou". Poţi bea până cazi sub masă. În mod recursiv. Eventual într-o recursivitate fără condiţie de ieşire din ea.

Treaba e că beţivul o face pe socoteala lui, pe câtă vreme oamenii ăştia, care au greşit de douăzeci de ani încoace, au făcut-o pe seama noastră. Beţivul poate să bea până crapă. E treaba lui. E viaţa lui şi face ce vrea cu ea. Ştie domnul preşedinte ce a făcut primul ministru al Japoniei Hideki Tōjō în 1945? După dezastrul ce s-a abătut asupra Japoniei prin lansarea celor două bombe atomice, el a încerca să se sinucidă. Să-şi facă harakiri.

Aţi auzit domnule preşedinte? HARAKIRI. Aveţi demnitatea lui Hideki Tōjō? Măcar să vă prefaceţi că faceţi. HARKIRI. Ştiu că la teatru vă pricepeţi. Aţi ştiut să plângeţi, de exemplu.

Chiar dacă nu s-ar rezolva nimic, chiar dacă mortul de la groapă nu se întoarce, chiar dacă lucrul furat e bun furat, aţi da un bun exemplu pentru cei ce v-ar urma.


2.

Mulţi "specialişti" în manipulare, cunosc tehnica recunoaşterii parţiale a unei greşeli mari.
Tehnica băgării sub preş a unor matrapazlâcuri imense.


Nu a fost aplicată ieri. Nu a fost aplicată azi. E de când lumea.

S-a rescunoscut deschis faptul că unii oameni ar fi făcut niscaiva matrapazlâcuri cu pensionarea pe caz de boală. Trec peste faptul că acest lucru s-a petrecut într-un context favorizant al hoţiei, de care nu au fost străini niciunul din guvernaţii care ne-au cârmuit de douăzeci şi ceva de ani.

Treaba e că preşedintele trece cu vederea faptul că asta nu este singura hoţie. Să fie o întâmplare?

Să fi uitat preşedintele de faptul că au fost jefuite bănci, de am ajuns să nu avem nicio bancă românească în picioare?

Să fi uitat preşedintele de evaziunea fiscală? Aia clientelară.

Să fi uitat preşedintele de contracte oneroase?

Să fi uitat de legi clientelare, cum ar fi aia cu cota unică de impozitare? Aia de nu are corespondent nicăieri în lume. Aproximativ nicăieri.

Să fi uitat preşedintele, că ar fi cazul să prezinte poporului lista privatizărilor frauduloase? Câte din ele au fost de succes? Câte din ele nu s-au finalizat cu îmbogăţirea bruneţilor ce se ocupă de colectarea fierului vechi? Din fier vechi unelte noi. Unelte sau palate.

În rest? În rest am putea trece la punctele 3, 4 şi aşa mai departe.

În rest a fost un fel de tallk show.
Un fel de ciorbă a ciorbei de iepure.
A lui Anton Pan. Parcă.