Postări
ElZap
Se zice că pruncul ce vine pe lume cu prea multe moaşe rămâne cu buricul netăiat.
La câte moaşe a avut isprava din 89, ar merita să-l chemăm pe Pieter Bruegel cel Bătrân ca să ne tragă-n poză.
Prima moaşă cu care ne-am procopsit, a venit la născare direct din cabinetele fostului regim. Acela care se numea PCdR. De acolo unde se muncea cu gura. Dacă ar fi muncit cu braţele, sau cu mintea tot ar fi fost o sfârâială. Ea şi-a pus mâinile în şolduri, gâtul cu pulovăr pe umeri, gura largă între fălcile cu perniţe şi poalele în cap şi a strigat: tulai, aici e vorba de un morman de fiare vechi.
Nici până astăzi nu au terminat bronzaţii să care fierul vechi la REMAT-urile răsărite ca ciupercile după ploaie.
A venit a doua moaşă. Avea gâtul gros şi înfășurat în blană. Tolănit într-un capitonat imens, a spus că statul este un prost administrator, aşa că s-a pus el cu fundul pe administrat. Acum nu administrează nici el chestiile ale pe care le-a făcut statul, însă nu mai putea să le adminstreze. Le-a dat pe daiboji, ca să nu fie prins cu ele în gestiune.
Ăştia mai noi, stau la căpătâiul noului născut care e pe moarte. După ce l-au moşit ei, desigur. Starostele lor, unul care se uita chiorâş, a privit îndelung cum pleacă vapoarele.
Făcătorii de dreptate au glăsuit că nu el le-a împins. Nu le-a împins, dar nici nu a fost curios să se întrebe cine le-a împins. Un sfetnic de-al lui a spus şi el că erau nişte table ruginite.
Aud că RFA, sau cam aşa ceva, ne spune că ei nu pleacă de la căpătâiul noului născut, că altfel micuţul îşi dă duhul. Să fie acuzaţi ei de crimă? Mai bine să fie acuzaţi de eutanasie.
Şi lista asta ar fi lungă. De unde să-l iau eu acum pe Balzac, ca să scrie Tragedia umană, că de comedie nu poate fi vorba? Şi ăsta era să fie tratat cu ghilotină. Noroc că a scăpat.
Stau şi mă minunez. Dacă pruncul ăsta n-a murit cu atâtea moaşe, înseamnă că are viaţă.
Şi dacă are viaţă, nu ar trebui să ne întrebăm ce o să se facă el când o ajunge mare? Dacă ajunge, desigur.
Jupuitor?
Se zice că pruncul ce vine pe lume cu prea multe moaşe rămâne cu buricul netăiat.
La câte moaşe a avut isprava din 89, ar merita să-l chemăm pe Pieter Bruegel cel Bătrân ca să ne tragă-n poză.
Prima moaşă cu care ne-am procopsit, a venit la născare direct din cabinetele fostului regim. Acela care se numea PCdR. De acolo unde se muncea cu gura. Dacă ar fi muncit cu braţele, sau cu mintea tot ar fi fost o sfârâială. Ea şi-a pus mâinile în şolduri, gâtul cu pulovăr pe umeri, gura largă între fălcile cu perniţe şi poalele în cap şi a strigat: tulai, aici e vorba de un morman de fiare vechi.
Nici până astăzi nu au terminat bronzaţii să care fierul vechi la REMAT-urile răsărite ca ciupercile după ploaie.
A venit a doua moaşă. Avea gâtul gros şi înfășurat în blană. Tolănit într-un capitonat imens, a spus că statul este un prost administrator, aşa că s-a pus el cu fundul pe administrat. Acum nu administrează nici el chestiile ale pe care le-a făcut statul, însă nu mai putea să le adminstreze. Le-a dat pe daiboji, ca să nu fie prins cu ele în gestiune.
Ăştia mai noi, stau la căpătâiul noului născut care e pe moarte. După ce l-au moşit ei, desigur. Starostele lor, unul care se uita chiorâş, a privit îndelung cum pleacă vapoarele.
Făcătorii de dreptate au glăsuit că nu el le-a împins. Nu le-a împins, dar nici nu a fost curios să se întrebe cine le-a împins. Un sfetnic de-al lui a spus şi el că erau nişte table ruginite.
Aud că RFA, sau cam aşa ceva, ne spune că ei nu pleacă de la căpătâiul noului născut, că altfel micuţul îşi dă duhul. Să fie acuzaţi ei de crimă? Mai bine să fie acuzaţi de eutanasie.
Şi lista asta ar fi lungă. De unde să-l iau eu acum pe Balzac, ca să scrie Tragedia umană, că de comedie nu poate fi vorba? Şi ăsta era să fie tratat cu ghilotină. Noroc că a scăpat.
Stau şi mă minunez. Dacă pruncul ăsta n-a murit cu atâtea moaşe, înseamnă că are viaţă.
Şi dacă are viaţă, nu ar trebui să ne întrebăm ce o să se facă el când o ajunge mare? Dacă ajunge, desigur.
Jupuitor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu