Praf

ElZap

Afară plouă.
Buuun. Şi ce-i cu asta?
Nu-i nimic. E doar o frază izolată, soră cu punctul izolat.

Punctul izolat aparţine unei mulţimi. Sau mai bine spus nu aparţine. Depinde cum vrem s-o luăm. Mai acum câteva luni, punctul ăsta izolat era un punct de acumulare. Cum ieşea punctul la plimbare, cum se acumula mulţimea în jurul lui. Ca la analiză.


Şi dacă nu plouă ce-i? Dacă nu plouă e praf. Dacă-i praf nu se poate face baie. Cum să faci baie în praf? Te murdăreşti. Poţi să faci doar băi de mulţime. Alea se pot face şi în praf. Am auzit că găinile fac baie în praf. Adică bat din aripi ca să le intre praful pe sub pene. Asta ca să scape de păduchi de găină.

Găina e consoarta cocoşului. Când este semi consoartă, dă din picioare. Tot ca să scape?

Orice găină deşteaptă face ouă de aur. Ca în fabula lui La Fontaine. Unde-o fi văzut-o La Fontaine pe găinuşa asta?

Cu ouăle se laudă cocoşul. De aia tace ca un peşte. Nu mai cântă. Cântă găina. Dă şi ea din cioc.

Acum... afară plouă.
Dacă plouă nu se mai face praf. Aşadar nu se poate face nici baie. De mulţime. Dacă rişti să faci, lumea te săpuneşte. Pe uscat, că te păzesc umflaţii. De ploaie, că de mulţime n-au cum.

Dacă plouă nu se mai adună oile pe dealuri. Doar fluturii cu miile zboara pe campie... Poate îşi rup aripile.

Nu e bine. Reformulez.
În curte plouă.
În curte bate vântul.
De grija celor pe care i-ai lăsat în noroi.
Aşa-i când te-ai ajuns.

În timpul ăsta ţara e praf.
Las' că praful îl ia vântul. La câte a luat, mai poate lua şi nişte fire de praf.

Oricum am rămas şi noi cu ceva. Nu cu mult.

Cam cât să ne ajungă pentru câteva milenii.