Postări
ElZap
Nu prea mă pricep la şah. Tocmai de aia mă bag. Am auzit că a sosit vremea impostorilor.
Toată lumea se întreabă cum o să se termine partida asta de şah? Încurcată ca dracu.
Unii sunt de părere că regele scapă de şah, dacă e scarificat nebunul. Aiurea. Toată lumea ştie că pe tabla de şah sunt doi nebuni. Ba chiar patru, dacă îi socotim şi pe cei ai adversarului. Cei ai adversarului sunt tot ai noştri. Dacă stăm să ne gândim, pe tablă ar putea fi aduşi o duzină de nebuni. Parcă nu s-a mai întâmplat? Nebunii noi sunt mai periculoşi chiar decât cei vechi. Sunt mai nebuni, mai docili, şi mai ales mai înfometaţi.
Un sacrificiu de Damă ar fi mai nimerit, spun alţii. Mada, ar merge. Mai ales că e vorba de circ. Şi şah. Circul e pentru noi. Greu să găseşti o altă damă. O damă care dă şah oricui, inclusiv spectatorilor, mai rar. De amorul artei, ar fi ceva. Doar de amorul ei. Al artei.
Până la urmă regele tot intră în poziţie de pat. Poate şi de mat. Dar după? După, noi cu ce ne alegem? Din câte am văzut, după fiecare partidă vine o alta.
"Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă..."
Alte guri şi mai flămânde.
Eu cred că tot nu facem nimic.
Dacă nu se schimbă regulile jocului de şah, noi vom pierde veşnic.
Un şah etern, al cărui deznodământ nu avem timp să-l aşteptăm.
Mai ales dacă suntem pensionari.
Problema e că nimeni nu vrea.
Că dacă ar vrea, ar trebui să aruncăm toate piesele astea în debara.
La răcoare.
La ocnă.
Şi atunci, cu ce ne alegem?
Nu prea mă pricep la şah. Tocmai de aia mă bag. Am auzit că a sosit vremea impostorilor.
Toată lumea se întreabă cum o să se termine partida asta de şah? Încurcată ca dracu.
Unii sunt de părere că regele scapă de şah, dacă e scarificat nebunul. Aiurea. Toată lumea ştie că pe tabla de şah sunt doi nebuni. Ba chiar patru, dacă îi socotim şi pe cei ai adversarului. Cei ai adversarului sunt tot ai noştri. Dacă stăm să ne gândim, pe tablă ar putea fi aduşi o duzină de nebuni. Parcă nu s-a mai întâmplat? Nebunii noi sunt mai periculoşi chiar decât cei vechi. Sunt mai nebuni, mai docili, şi mai ales mai înfometaţi.
Un sacrificiu de Damă ar fi mai nimerit, spun alţii. Mada, ar merge. Mai ales că e vorba de circ. Şi şah. Circul e pentru noi. Greu să găseşti o altă damă. O damă care dă şah oricui, inclusiv spectatorilor, mai rar. De amorul artei, ar fi ceva. Doar de amorul ei. Al artei.
Până la urmă regele tot intră în poziţie de pat. Poate şi de mat. Dar după? După, noi cu ce ne alegem? Din câte am văzut, după fiecare partidă vine o alta.
"Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă..."
Alte guri şi mai flămânde.
Eu cred că tot nu facem nimic.
Dacă nu se schimbă regulile jocului de şah, noi vom pierde veşnic.
Un şah etern, al cărui deznodământ nu avem timp să-l aşteptăm.
Mai ales dacă suntem pensionari.
Problema e că nimeni nu vrea.
Că dacă ar vrea, ar trebui să aruncăm toate piesele astea în debara.
La răcoare.
La ocnă.
Şi atunci, cu ce ne alegem?
cu Domino-ul, ElZap... Dupa sah urmeaza domino-ul! Trust me,
RăspundețiȘtergereanca mica
@anca mica
RăspundețiȘtergereUneori merge. Totul e să se declanşeze.
Mă întreb dacă mai rămâne piesă pe piesă.
http://www.trilulilu.ro/chitarist/60b2787c104dd9
RăspundețiȘtergereHai, nu mai fi suparat :-) Ceva-ceva tot o iesi!
anca mica, hi hi hi
@anca mica (hi hi hi)
RăspundețiȘtergereHai că mi-a trecut.
De fapt, eu de ce-aş fi?
Doar mă mir cât de optimistă e lumea.
"Have faith in the Lord, but keep your gunpowder dry"
Să iasă ceva? Mda. Poate ochii.
Spune-mi, daca stii cumva... cine castiga lupta dintre Astarte si Yamm?!
RăspundețiȘtergereAm o banuiala dar?
anca mica
@anca mica
RăspundețiȘtergereDepinde ce numim noi câştig.
Mi-e teamă că tot timpul am înţeles ce nu trebuie.
Pe vremurile alea apuse, ElZap, băieţii ăştia deştepţi jucau şeptic. Atât îi ducea pe ei capul. Nici nu se pretindeau prea ageri. Câştigau mereu fiindcă aveau cu ce tăia. Când se împărţeau cărţile, cred că lu' tovarăşu' îi reveneau numai şeptari. Poate îi strecura securistul de serviciu, din pachetul de cărţi prezidenţial, numa 7, 7, 7, 7... Nu trebuia să gândească. Tăia şi câştiga. Între două partide, rămăsese cu ticul ăsta, al tăiatului, aşa i se părea lui firesc, să taie,ca să câştige şi tăia în draci: căldura, lumina, mâncarea, dreptul la mişcare, la citit, la vorbit... tăia fiindcă era antrenat la şeptic.
RăspundețiȘtergereDar ăştia, ĂŞTIA, seria a doua la masă, se dau inteligenţi, fiindcă nu joacă şeptic, joacă şah. Şi cum îl joacă? Exact ca pe şeptic. Taie! Pensii, salarii şi odată cu ele lumina, căldura, mâncarea...
Numai că taie cu Nebunii, cu Damele, cu (s)Pionii, poate şi cu Caii, care nu-s decât nişte măgari...
Şi noi, chibiţii, absolut imbecili, ne gândim că nu mai e, dom'le, ce-a fost şi nici n-are cum să mai vie timpurile alea, fiindcă ăştia, vezi bine, joacă şah, nu şeptic!
@renata
RăspundețiȘtergereŞi nici nu ştim măcar cine era şeful securistului ăla. Mai ales că până la urmă l-a tăiat taman pe el.