Molima amazoanelor

ElZap

De la o vreme n-avem parte decât de valuri de molime. Ciuma lui Caragea a fost o nimica pe lângă ciumele ce ne ameninţă. Epidemii peste epidemii, parcă s-ar apropia Ragnarök-ul. Epidemia vacii nebune, a găinilor bete, a porcilor căpiaţi şi mai nou cea a castraveţilor evadaţi din cartierul cu felinare infraroşii, au dat năvală în lumea noastră ce părea cu scaun la cap.

Ne mai lipsea molima asta a femeilor luptătoare, gata să-şi sacrifice proverbiala lor virginitate libiană, ca să apere un Lider Maximo, fie el cât de minim ar fi. Se pare că o să rămânem fără picior de femeie, dacă pleacă toate la război. Habar n-aveam ce ne pregătesc ăia cu mişcarea junilor nechezol cu parfum de femeie şi fără şa la bicicletă.

Toate gospodinele şi-au abandonat sacoşele şi vor musai să arate ca cea din poză, dacă ar fi niţel mai blonde. Simt ele că le fierbe sângele în varice şi că şi-au găsit ultima din cele şapte vieţi în cocoaşa de aramă.

Aşa se face că toate croitoresele au dat buzna în frizeria lui nea Jean frizerul şi vor musai să facă din el un fel de Don Quijote de la Mancha. Ce contează că Donul ăsta nu-şi mai poate ţine pantalonii în bretelele flexibile. Să aibă şi ele un Don acolo de formă în spatele căruia să se poată alinia când o să vină tomahocul care tocmai a plecat din gară.

Să nu zică posteritatea că nu s-au jertfit. S-au transformat. Din ce în ce?