Şi va să-nsemne cronicarul...

ElZap

De câte ori mă lovesc cu capul de versul ăsta, stau ca prostu-n intersecţie şi mă întreb.

Ce?

Ce-o să scrie cronicarul ăla, ca să lase celor ce ne vor urma un semn că am trecut şi noi pe-aici?

Poate că o să scrie despre investitorii strategici. Despre ăia pe care i-am chemat, i-am rugat, i-am implorat. Ca să ce? Ca să lase în urma lor ruine. Din mormanele de fiare vechi în care bătea toaca fiul primului nomeclaturist ce-şi doarme somnul de veci în Mausoleu, s-au cladit măreţe castele de aramă.



Castelul de aramă a fost debranşat, dacă o fi avut cineva curajul s-o facă. În timp ce unii se chinuiau cu debranşarea, domnul s-a rebranşat. Cu una care-i mai tinerică cu aproximativ 24 de ani. Acum a intrat în lumea bună.

Lumea bună a celor doi crai. Primul se zice că ar fi de la răsărit.


Şi ce va să-semne încă? Poate că o să scrie el acolo despre drumurile noastre de fier. O să scrie despre un viaduct. Unul care n-a fost terminat. Încă. Mai au de tăiat bruneţii. E treabă grea cu viaductul ăsta pe care în '90 circula trenul.

Noroc că le vine în ajutor ministra. Iată ce ne spune cu premărita ei guriţă cu accent sovieto-moldovenesc.



Dacă aţi auzit bine, din 20.000 de kilometri se vor evapora cam 5.000 de kilometri. Aşadar facem în 20 de ani cca 50 km de autostradă şi topim cam de 100 de ori mai mulţi km. Să-mi spună cineva că nu suntem performanţi.

Şi noi? Noi ce-am făcut în timpul ăsta?

Unii am stat cu degetul în gură şi mai stăm încă. Cei mai deştepţi n-au stat. Ăia s-au învârtit. Au aruncat perdele de fum. I-au ironizat pe cei ce trăgeau semnalul de alarmă.