Și deasupra idrei fluture cu vîntul

ElZap

Dis-de-dimineață mă reped buimac la geam și dau să verific vremea pe  (w)underground. Tăcere! Liniște mormântală! Nu adie nicio pală de vânt.

Păcat! Ambalajele aruncate pe arterele culturii sunt la locul lor. Doar pe câte un site pe care unul sau una s-a încumetat, vine gunoierul de serviciu și aruncă câte o ironie marca Urban Pedia. Să nu se mai încumete altădată!

Așa se face că pot scormoni liniștit în coșul de gunoi al presei noastre cea de toate zilele.

Aflu lucruri fundamentale pentru ”lecturile noastre infidele” de fiecare zi (aka dezmățatele noastre citanii).

Dau un search și aflu. Aflu cine a scris recent...  Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. Monica, cine altcineva? Și de pe Google mi se revarsă pe birou încă câteva duzini de știri pe aceeași temă, inclusiv cine este persoana care s-a cuplat cu un libanez. Toate perfecte pentru cei ce vor intra la bac. Și vor ieși.

Aflu și ce a primit de ziua ei Cruduța.  Un salam, desigur. A rămas cu gura căscată? I l-o fi înmânat satirul ăla cu blugii rupți în fund, de glumele căruia râde de unul singur?

Din salam în  Salam, ajung și la Florin. Ăsta cică se cară. Prin Franța, prin America. Să le stea ălora în gât și să revină cât mai târziu!

În biblioteca asta vastă a resturilor menajere poți găsi oricând o lectură pe măsura ta. Răbdare să ai.

Mă retrag din lumea asta colorată și dau să intru în lumea oamenilor cu ștaif. Oamenii aceia care-și țin capul sus cu ajutorul bucăților de cârpă apretată.

Acolo fiecare își numără arginții lui. Nimeni nu are timp să stea de vorbă cu tine. Pe ușa unuia scrie ceva în engleză. "Time is money", parcă! Mă scotocesc și văd că nu am câștigat atâta mărunțiș cât să pot apăsa pe clanță. De clanța ușii vecine stă agățat un avertismet gen ”câine rău!”. Parcă așa s-ar traduce ”Do Not Disturb”, deși din poză deduc că a dat reanimarea peste dumnealui sau peste dumneaei.

Am senzația că mă găsesc într-un muzeu al monștrilor de ceară. Prin minte îmi trece o strofă tonifiantă.

„Și-am întors fără speranță
Ochii și-ncepui s-admir
Cum stăteau pe raft în șir
Acele de siguranță.”