Aleşii

ElZap

De douăzeci de ani vă tot ascult. Tot de atâta vreme mă căznesc să vă cred, minţindu-mă singur atunci când voi mă minţiţi cu neruşinare şi cu seninătate. De tot atâţia ani v-am tot ales, când pe unii când pe alţii, crezând că aleg conducători de ţară.

În toţi aceşti ani, ţara numai de condus n-aţi condus-o. Nu puteţi, nu vreţi şi nici nu vi se dă voie să conduceţi. Învechiţi în lene, minciună şi lăcomie n-aţi învăţat nimic din cele de trebuinţă pentru a conduce o ţară.

Aţi învăţat cum se ticluiesc mai bine minciuni peste minciuni, promiţându-ne câte-n lună şi-n stele atunci când ne cereţi sa vă alegem. O faceţi cu seninătate fără măcar să clipiţi, ori de câte ori ne promiteţi că o să trăim bine, ori de câte ori ne vorbiţi de o iluzorie creştere a economiei, ori de câte ori… În timpul ăsta oamenii văd că nimic din ce promiteţi nu prinde viaţă. Ţara a ajuns o ruină, câmpurile sunt cultivate cu mărăcini, buzunarele voastre se umflă de hârtii foşnitoare, arginţi ai vânzării. Dintr-o ţară despre care se spunea că ar putea să hrănească un continent, aţi făcut o pârloagă. Importăm roşii cu coaja mai tare ca talpa de la cizme, carne, produse surogat care conţin mai mult e-uri decât ce scrie mare pe cutiile lucitoare.

Nu sunteţi nici măcar arendaşi în această ţară. Aceia ar avea grijă ca măcar să producă, de ochii şi de gura celui ce i-a pus în pâine. Voi nu daţi socoteală nimănui.

Aţi umplut ţara cu cârciumi la care se vinde poşircă fabricată în cada de baie dezafectată ce ţine loc şi de albie de porci. Pe ţărani i-aţi învăţat să fie leneşi, vicioşi şi mincinoşi ca şi voi. Unii şi-au vândut sfoara de pământ pe care au scos-o de la CAP, ca să puteţi pune voi mâna pe ea pentru o litră de poşircă, de multe ori tratată cu leacuri de-ale lui Ştefănescu, eroul care a făcut pe vremea Împuşcatului minuni mult mai mari decât cea de la nunta din Cana Galileii.

Pe fete le-aţi scos din fabricile de confecţii şi le-aţi recalificat în muncile de pe centură, de li se face scârbă până şi boschetarilor de inflaţia de femei ce stau precum rândunelele pe sârmă, îmbrăcate doar în câte un maiou jegos. Cele mai acătării le-aţi pus să vă lustruiască bordurile sau le-ai trimis la export. Şi treburile astea le-aţi contorizat la măreţele voastre succese alături de activitatea dascălilor căpşunari.

Aţi stricat o ţară şi poporul ce locuia într-însa. La televizor vă afişaţi cu cămăşi scrobite, ca să nu se vadă mizeria prin care vă tăvăliţi de când ne-am procopsit cu voi. Despre ce ne vorbiţi aici? Ei bine, despre nimic. Faceţi un circ dezgustător luptându-vă între voi pentru ca prinde o halcă cât mai mare din ciolanul, care acum s-a subţiat de a ajuns abia un os.

Dacă de condus ţara n-aţi fost în stare, în schimb v-aţi plimbat cât n-au făcut-o nici unul din şefii de stat de aici sau de aiurea. Ţara aţi văzut-o mai mult din staţiunile exotice de pe cele mai îndepărtate meridiane sau paralele ale globului.

Aţi inventat agenţii şi ministere care se ocupau cu frecţia la un picior de lemn, şi pentru ca ministresele să nu se plictisească, le-aţi făcut cântări ce le-aţi numit imnuri, deşi numai de imnuri nu era nevoie pe acolo. Ca să aibă toată lumea câte un os, aţi spart ministere în două şi le-aţi umflat pe fiecare la buget , de arată mai ceva decât un zepelin. Chiar mă mir de ce n-aţi inventat un minister ce să se ocupe cu bătutul apei în piuă, unul cu ascuţitul ovăsului şi unul cu trasul mâţei de coadă.

Când ne cereau cei de la Înalta Poartă să le trimitem reprezentanţi ai ţării cu care să stea de vorbă, v-aţi grăbit să vă împingeţi de la spate copii necopţi, neinstruiţi şi nepricepuţi în astfel de trebi, sau cunoştinţe de-ale cunoştinţelor rudelor îndepărtate, instruite la repezeală prin cursuri de câte două săptămâni asemănătoare şcolilor de preşedinţi de GAC-uri de pe vremuri sau cursurilor de învăţat limba rusă cântând.

După ce aţi vândut tot ce a fost de vândut, v-a trecut prin cap că puteţi să-i vindeţi la o adică viitorul şi o faceţi fără să vă roşească obrazul. Puneţi ţara să se împovăreze cu datorii colosale, dar habar n-aveţi ce trebuie făcut cu banii împrumutaţi. N-aţi avut nici până cum. De ce să vă cred că acum v-a lovit Sfântul Duh, luminându-vă mintea boantă în ceasul al doisprezecelea.

De câte ori aţi avut nevoie de bani, ca să vă îngroşaţi guşuliţele rumene, să vă plătiţi amantele leşinate, sau pentru alte nevoi de-al casei, aţi inventat tot felul de molime, alergând ca apucaţii prin curţile oamenilor să le zburătăciţi orătăniile, să le găbuiţi şi să le băgaţi prin tomberoane pentru a-şi da obştescul sfârşit de augusta voastră mână. Când farsa a ieşit la iveala, nimeni n-a dat socoteală şi n-am auzit de cătuşe care să zornăie. Doar stropitoarele continuau să ude anvelopele autoturismelor sub ochiul vigilent al camerelor de luat vederi ale televiziunilor prinse şi ele în horă.

După ce au tuşit găinile, v-aţi adus aminte că trebuie să tuşească şi porcul, şi teamă mi-e că o să mergeţi aşa în marş voios până ce o să terminaţi cu toate dobitoacele cunoscut pe la noi. Ba v-a mai trecut prin cap că ar trebui să băgaţi mâna şi în buzunarele celor ce depăşesc viteza de melc, anume pusă la o limită exasperantă, că să vă justificaţi radarele proprietate personală. Nici aici n-a dat nimeni socoteală când tărăşenia a început să pută, pornind de la principiul că o furăciune este intangibilă şi devine cinste dacă nu e făcută de o babă ce şi-a scăpat sapa în sfoara de pământ a vecinului.

Alo! Tovarăşe, eşti lipsit de responsabilitate politică? Nu vezi că încalci linia politică a partidului? Ce tot baţi câmpii aici? Dacă mâine Marele Partid îţi cere să-ţi pui funia de gât, nu ezita s-o faci. Ştie Big Brother de ce îţi cere ce-ţi cere. Ştie EL ce-i bine pentru tine. Ar trebui să mori fericit.

EL este omniprezent, omnipotent şi veşnic. Ăştia care te supără pe tine nu sunt decât nişte argaţi de-ai lui. Tu ce credeai că au fost cei dinaintea lor?