Cutremur

ElZap

Nici cutremurele nu-i stau în cale.

Mărmureanu le lasă în plata Domnului şi cu coada între picioare o ia spre Vrancea, iar dacă nu le lasă el are cine să-l împingă puţin de la spate ca să-i facă loc duduii. Vorba lui Vasile Alecsandri:

“Loc, loc!... feriţi, că trece Ciubăr şi umbra sa!”

Deocamdată vine doar Umbra. Ciubăr umblă pe coclauri cu o altă doamnă omonimă. Dar las’ că vine el şi Ciubăr, să n-avem grijă. Umbra asta e o umbră ca lumea nu ca orice umbră. Este o umbră multivalentă, polivalentă, multilaterală. Nici gramatica nu creşte la umbra Umbrei. Se ofileşte. Nu găseşte drumul spre orto. O găseşte spre limba scalenă. Cuvintele nu găsesc drumul, sau dacă-l găsesc ies aşa otova, împiedicate, ca vai de mama lor. Nu degeaba spunea poetul:

“Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.”

Şi cum să nu se dea la o parte, dacă din ’77 eveniment ca cel al ascensiunii pe Everestul politicii româneşti al duducăi, nu s-a pomenit să se întâmple în ţara asta.

Iar ca să fie tacâmul complet, emisiunea vine gata înregistrată. Sigur că da. Umbra nu trebuie să se destrame cumva. Poate o să rămână înregistrată pe vecie. Cum? Cum spunea şi Topârceanu. Adică, aşa:

Şi-apoi, în hazul galeriei,
C-un vers subţire ca un ac,
Pe frontispiciul Veşniciei
Să te fixez ca pe-un gândac !