Manipulantul

ElZap

Stăteam, mă miram şi admiram cu ceva timp în urmă rolul manipulantului în construirea societăţii democratice multilateral dezvoltate.

Atât de multilaterală e democraţia noastră, încât orice cefalopod ar rămâne cu gura căscată când ar privi la numărul mare de tentacule pe care le desfăşoară ea, toate împreunate şi îmbârligate, numai şi numai pentru a face fericit poporul. Că sunt multe, asta încă n-ar fi nimic, dar toate aceste tentacule, toate aceste capete care trebuie mângâiate şi mai ales hrănite, nu rămân flămânde.

Doar ultimii mohicani, beneficiarii finali ai binefacerilor democraţiei, adică noi toţi, cei mulţi şi fraieri, rămânem până la urmă, fie cu gura căscată ca la stomatolog, fie pur şi simplu cu degetul în gură, pe care tot îl sugem, până se îndură şmecherii să mai pună de nişte alegeri. Abia atunci putem suge şi noi ceva pe la crâşma din sat, taman cum pe vremuri ne bucuram odată la câţiva ani cu ocazia balului pompierilor.

Până şi manipulantul, are o viaţă grea în intervalul acesta de lâncezeală, când nimeni nu-l bagă în seamă, sau dacă totuşi îl bagă din când în când, nu-i aruncă decât câţiva bănuţi acolo, cât să-şi ducă zilele de azi pe mâine prin nişte prăpădite staţiuni balneare exotice.

Dar uite că vin alegerile şi atunci este bătaia peştelui. Atunci curg pomenile grase şi toţi trag de tine, mai ceva decât de manelişti, când se apropie sezonul nunţilor cu daruri multe.

Asta este. N-aduce anul cât aduce campania electorală.

Fiorosul adversar de paie

În preajma campanie electorale toată lumea înjură. Mai ales sunt înjuraţi, cum e şi normal de altfel, cei ce sunt la guvernare. Cei ce au fost cu ceva ani în urmă la timonă sunt înjuraţi mai puţin. Deh, lumea o ia pe cocoaşă şi în câţiva ani uită, vorba cântecului: “mă vei uita că şi uitarea/e scrisă-n legile-omeneşti”.

Cum să ieşi tu în faţa oamenilor, să le ceri să te aleagă tocmai pe tine, când abia le-ai pus în cârcă niscaiva biruri? De ieşit e musai, că se supără Zeus, şi trimite fulgere de ameninţare, promiţând că ţestele celor ce nu ies la atac, sau nu înving în luptă vor poposi acolo unde le stau picioarele.

Cu gloata însă nu te pui, sau dacă o faci n-o iei aşa pieptiş, că ea te umple de salivă, aşa că trebuie să o iei cu binişorul. Noroc că s-a descoperit televizorul, la poarta căruia fac coadă analiştii, formatorii de opinie, mă rog toţi manipulaţi cu arsenalul lor, cu scutieri şi înarmaţi până-n dinţi cu tot ce e nevoie pentru înrolare.

Să nu ne aşteptăm ca ei să scoată periuţa din buzunarul de la spate şi să se repeadă să dea la o parte scamele de pe sacoul murdar al politicienilor. Nu. “Cărarea asta s-a bătut de mai ‘nainte”. Numai ăia nespecialişti ar proceda aşa.

Manipulantul de rasă începe cu un atac la baionetă împotriva invitatului, aruncându-i în faţă toate porcăriile de care este acuzat de plebe. Numai că amândoi au citit scenariul şi îi cunosc desfăşurarea lui punct cu punct.

Omul obidit, dă strigare, îşi adună familionul în jurul televizorul ca să asiste la marele măcel.

Aiurea. Replicile sunt cunoscute dinainte. După un început bine temperat, aspirantul la funcţia în care el o să împartă bucatele, începe să-i explice manipulantului, punct cu punct, aşa ca la şcoala primară, că tot ce a văzut el este doar o iluzie, că nu e vorba de nicio Volgă, şi că până una alta el este cel care a pierdut o bicicletă. Manipulantul ascultă plin de admiraţie şi se dă cumva învins.

Nu degeaba. Asta v-o spun eu, aşa ca între amici, dar lucrul acesta nu se vede la televizor. Vă asigur că în scenariu este scris. Undeva la footnote, cu litere mărunte de tot. Doar cifrele sunt măricele. Vreau să spun valoarea lor absolută, nu font size-ul.

Aşadar aşa stau lucrurile? exclamă capul familiei, şi odată cu el toată ceata lui Piţigoi. Care va să zică, domnul n-a furat nimic? Aşadar asta e? Ăilalţi sunt cei care…?

Toată lumea pleacă la culcare, mai năucită chiar decât dacă ar fi luat o duzină de pastile de Extraveral.

Toată lumea jură cu mâna pe inimă, că vor răzbuna sărmana victimă a manipulantului, băgând cu proxima ocazie un vot în gura rânjită a urnei.

Aşadar… dacă vrei să câştigi în alegeri nu ezita să întri în ringul de box, dar ai grijă să citeşti atent scenariul meciului, şi mai ales, asigură-te că l-a citit atent şi adversarul din ring. Mai ales notele alea de subsol, la care nimeni nu se uită.

Nu că n-ar fi interesante, dar de dragul transparenţei nimeni nu le aruncă în ochii telespectatorilor.