Facerea

ElZap

Şi a zis Zeus să se facă lumină şi lumină s-a făcut. Şi a văzut Zeus că lumina este bună, şi a despărţit Zeus lumina de întuneric şi a dus-o la el în Olimp. Lumina a numit-o Zeus, Blonda de la Olimp, iar întunericul l-a numit Ţară. Şi a fost Ziua Întâi.

De la ziua asta ni se trag nouă toate necazurile, şi tot de atunci Zeus ne încalecă de dimineaţa până seara, cu mutra lui de Ciclop Ş-un Sfert. Din când în când Ciclop Ş-un Sfert pleacă din Olimp prin ţară, unde-i fericeşte pe supuşii Lui cu câte o frază scurtă ce se termină invariabil cu un august sunet gutural: Hă, Hă!

După o profundă cugetare, s-a gândit Zeus că supuşii lui nu trebuie să rămână în beznă absolută şi a slobozit lumina din Olimp, i-a dat o dregătorie importantă, numind-o un fel de Vizir şi cerându-i să facă ordine în bătutul câmpilor cu graţie. De atunci creaţia lui Ciclop Ş-un Sfert nu stă o clipă locului şi oricât ai căuta-o, numai la bază n-o găseşti. Baza e pustie ca un cuib de barză după ce proprietara şi-a luat zborul spre ţările calde.

Acum o vezi cum se dă în balansoar cu un moşier sadea, fost cândva poet, la cherhanaua de la conacul moştenit din moşi strămoşi, pentru ca pe peste un timp să o dea pe cele sfinte trimiţând un fluture în zbor tocmai la Ierusalim, ca să ne aducă O făclie de Paşti. Şi de Ion Luca Caragiale.

Măcar că s-a născut maestrul în Haimanale, fără să fie tocmai o haimana, dar de comedii s-a ţinut ca lumea. Dacă trăia în zilele noastre l-ar fi lăsat pe Leiba Zbal cu treburile lui şi ar fi scris o comedie cu făclii purtate de fluturi.

S-a gândit apoi ce s-a gândit, atât cât poate s-o facă o torţă blondă şi bipedă, şi a ajuns la concluzia că prin ţara asta nu se poate plimba omul aşa ca tălâmbul, dacă n-are şi ceva muzică ca să-l îmboldească, aşa că a angajat nişte lăutari cu ifose şi i-au făcut la repezeală o cântare pe care au botezat-o imn. Vorba ceea din limba spargă: “cine vuită azi un ou/ mâine va vuita un imn”.

“Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!”

Să ne ferească Zeus din Dealul Olimp, de alte iniţiative ale Făcliei Blonde. Bunăoară i-ar putea trece prin cap să ne adune în cor să-i cântăm imnul măreţ, deşi eu aş rămâne la cântecul acela cu Doftana. Îl mai ţineţi minte?

“Sună toaca prin toată Doftana
Strig-o mare de voci răguşit
Este una şi-aceeaşi şicană
Cineva este iar schingiuit.”

Mărite Zeus, retrage-ţi cu grăbire făclia în Olimpul Tău, ca asta e în stare să pârjolească ţara.