Vomă

ElZap

Scriu ca şi cum aş vomita.

Deschid televizorul ca să aud ce se mai întâmplă prin ţara asta şi mă apucă o convulsie de vomă.

Citesc presa electronică şi dau fuga la vomoar. Pe cea hard copy am înlocuit-o cam de multişor cu reclamele diverselor magazine, supermarketuri, sau dracu ştie cum s-or numi locurile din care îmi cumpăr săptămânal otrava cu lista nesfârşită de E-uri declarate. Alea ascunse abil nu le mai pun la socoteală.

Jumătate din articolele electronice îmi provoacă vomisment.

Iar au venit ăştia cu cerşitul. Toţi cerşesc şi toţi sunt îmbrăcaţi în costume la patru ace, iar cerşetoarele sunt îmbrăcate în albul, ce odată îmi sugera puritatea. Mă zgâlţâie spasmele astea nenorocite ca pe un apucat.

Cum să nu mă apuce starea asta nenorocită, când nici n-a trecut anul de când le-am dat votul. Toţi apucau de votul meu, ca să mi-l bage în urnă. Toţi îmi promiteau marea cu sarea. Acum îmi promit Dunărea navigabilă până la Atlantic.

Câtă ingenuitate, câtă prostie! Parcă aş fi la adunarea de unitate de pionieri, unde toţi îşi luau angajamente aiurea, doar pentru a avea ce scrie în jurnalul unităţii, sau detaşamentului. Culmea e că unii chiar făceau o sumedenie de prostioare care mai erau şi utile. De exemplu nişte covoraşe din pănuşi de porumb, pe care puteai sta în genunchi când mergeai la biserică. Doamne ce rău îmi pare că le-am aruncat. La cât se stă în genunchi în zilele de azi le-aş vinde cu un preţ bun.

Cum să nu mă apuce starea asta, ce nu mă lasă nici dacă înghit o cutie de NoSpa? După ce am înghiţit un lighean de gogoşi la ce să mă aştept? Şi toate sunt nedigerabile, coapte pe jumătate, cu un aluat cleios ce mi se lipeşte de cerul gurii.

Gustaţi şi voi una, şi spuneţi-mi dacă am înnebunit eu, sau astea chiar sunt făcute cu intenţii criminale. Asta-i mostra, sau monstrul:

“Pur şi simplu iau poziţie şi pur şi simplu iau luări de cuvânt în Parlament. Mă va susţine şi grupul din care fac parte.”


Hi, hi, hi şi Hi, hi, hi.

Vă asigur că n-am schimbat o virgulă.

Acum…

1. N-ar fi mai bine, dacă tot e să iei doar poziţie cum zici matale, s-o iei poziţia aia de se cheamă “pe loc repaus”? Întreb şi eu că doar nu dau cu bâta. Şi dacă o iei, n-ar fi bine să o iei pe plaiurile noastre mioritice, unde te poţi face de cacao cât vrei? Ce să mai mergi să exersezi şpagate pe coclauri, că e loc de-ntors pe la noi cât vrei. Vorba poetului:

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.

Nu-ţi mai bate capul cu numele poetului. Ocupă-te mai bine de Flutur. O luaţi amândoi pe câmpuri de care găsiţi.

2. Şi cu luatul luării de cuvânt cum rămâne? Ai? Ştii că e frumos şi pe la noi, mai ales prin Dorobanţi, unde lumea vorbeşte cum vorbeşte, iar de priceput nu pricepe nimeni.

3. Te susţine şi grupul? Ei da, asta-i bună. Adicătelea vrei să bagi şi grupul cu oiştea-n gard? Lucrezi sub acoperire, nu-i aşa?

Hai că mi-a mai trecut senzaţia asta nasoală (aşa vreau eu să-i zic, ca să priceapă tot candidatul, indiferent de gradul de instruire). Mi-a trecut până mâine, când auz că vine CEL MAI MANIPULANT dintre manipulanţi, ca să-mi sucească minţile. Atunci să te ţii! În luptă se aruncă greii. La ăştia nu zici nici pâs.

S-o credeţi voi.

Maestre! Aştept să apară scriptul emisiunii. Te aştept la Monitoring Media. Să nu zici că n-am zis.