vineri, 30 aprilie 2010

Lustragiii

ElZap

Ce ţi-e şi cu lustragiii ăştia. Şmecheri de şmecheri.

Prin anii cincizeci, după eliberarea de sub jugul... şi înjugarea la plugul tovarăşilor de la răsărit, lustragiii îi lustrau într-o veselie pe chiaburi, pe burgheji şi pe cine se nimerea. Grav nu e că îi lustrau doar pe ăia, că asta n-ar fi fost încă o gaură în cer, dar ei îi lustrau pe cei ce stăteau pe scaunul la care jinduiau onor lustragiii.

Lustratul putea fi un biet învăţător, un preot de ţară, un inginer, scriitor sau mai ştiu eu cine. De regulă erau tot atât de multe ţinte care se cereau a fi lustrate, pe cât erau de mulţi analfabeţii care îşi doreau să se caţere în jilţuri.

Când s-a schimbat treaba, foştii lustragii ajunşi mari mahări, după regula că omul împute locul, şi-au zis că e bine să redevină pentru o vreme din nou lustragii. Aşa se face că dumnealor încep din nou a-i lustra, într-o veselie pe foştii lor colegi de preabine.

Lustragii sunt într-un anume fel băieţi deştepţi, adică au grijă să-şi şteargă cu grijă trecutul, ca să nu-şi dea cu dreptul în stângul. Se întâmplă însă şi lucruri ciudate, cum e cazul unei distinse doamne, care dacă nu ar fi cotcodăcit fără rost, nimeni nu ar fi ştiut pe unde şi-a depus ouăle. Aşa s-a ajuns ca dumneaei să se auto-lustreze, chiar înainte de a lustra pe cineva. Sau te pomeneşti că nu a fost chiar aşa? Poate că un alt lustragiu, mai şmecher şi ceva mai brunet, de felul lui moşier, s-a gândit că prea cotcodăceşte cucoana aia în dodii. Dacă îl cotcodăceşte şi pe dumenalui? Nu e mai bine să o bage la coteţ, ca să facă ciocul mic? Şi a băgat-o. Cu lustraţie cu tot.

Alţii, mai norocoşi, care au spirutul lustraţiei în sânge, au scăpat teferi. În loc să cotcodăcească pe uliţele satului, s-au pus pe scris. Au tras la iuţeală o condamnare oficiala a comunismului, pe care a năşit-o un mare prezident. Aşa se face că el va rămâne un fel de lustragiu perpetuum mobile. Adică, mai pe înţelesul gloatei, un individ care ştie să se învârtă la nesfârşit, fără să bage nimeni de seamă că stă locului.

Ce-are a face că eşti analfabet, dacă datul din plisc în ale lustrţiei, îţi poate aduce o foncţie ca lumea. De douăzeci de ani o ţinem într-o lustraţie continuă. Toţi sunt lustraţi, cu excepţia incapabililor. Ăştia sunt excluşi de la lustraţie, că doar ei sunt cei chemaţi ai lusta pe ceilalţi.


Un singur lucru nu pricep eu. Când naiba o să terminăm cu lustraţiile astea, ca să ne mai apucăm şi de niţică treabă?

Că doar cu lustratul nu creşte porumbul în lan, şi nici copiii nu învaţă aritmetica.

După cum s-a văzut şi cu treaba pe care au făcut-o lustragii anilor cincizeci, desigur.

Aia de două nule.


6 comentarii:

  1. ElZap, nu creste porumbul in lan cu lustratul, nici copiii nu invata ar'metica.
    Putem zice ca lustratul nu alunga saracia...dar ii da lustru, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ina

    Dacă lustrul ăsta, dat sărăciei ar veni de la nişte oameni în care urlă principiile, moralitate, dorinţa de dreptate, ş.c.l., aş fi primul care m-aş înrola sub staegul lor.

    Din nefericire, în 90% din ei urlă foamea.

    Să te ferească Dumezeu de flămândul cel ghiftuit, dar veşnic nesătul.

    Odată, cu mulţi ani în urmă am auzit povestea unui tânăr care şi-a turnat tatăl, pentru o vină pe care nu o avea. Atunci nu am crezut că se poate. Acum cred.

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar nu vedeţi nicio legătură între starea României de astăzi şi faptul că a fost condusă şi căpuşată de lustrabili?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Paul-Sorin Tiţa

    Lucrul ăsta se vede, şi este important a fi văzut de cine trebuie.

    Treaba e că "lustragiii de meserie" sunt cei care definesc cine este sau nu este lustrabil, iar unii trăiesc într-o ciudată cârdăşie cu aceştia.

    Aceştia vor fi mereu lustragii, oricât s-ar schimba roata, dar mai ales oricât de inutilă este munca lor.

    Este nevoie de un proces de evaluare a ceea ce s-a făcut până acum, de o analiză cinstită a cauzelor tuturor relelelor care ne pasc, urmată de un proces de eliminare a lor.

    RăspundețiȘtergere
  5. "după regula omul împute locul"...
    Deşi sunt de acord cu articolul ăsta până în cele mai mici pliuri ale lui, îl detest!
    Pentru că treci cu atâta uşurinţă aluzivă peste bube, mucegaiuri şi noroi ce ar trebui extirpate.

    Eu, o maniacalo-obsesivă care sunt, continui să susţin că legea lustraţiei a pornit de la cei care trebuiau întâi scuipaţi, apoi uitaţi, apoi iertaţi, dacă mai era cazul.
    Iniţiatorii legii lustraţiei au fost cei care s-au temut cel mai abitir de ea.
    ElZap, ţara asta se găseşte într-un moment de disperare şi ambiguitate în care ar lustra pe oricine...
    Din fericire, îmi place să sper, fiecare om normal care trăieşte demenţa actuală, ar lustra conform unui principiu al supravieţuirii, în sensul eradicării nemerniciei titrate care ne conduce.

    Legea lustraţiei rechemate acum la scenă deschisă, mi se pare doar o simplă câştigare de timp,din partea celor care vor să ne extermine.

    RăspundețiȘtergere
  6. @renata

    Mi-e teamă că nici măcar nu avem ceva nou să spunem.

    Ne-am obişnui în aşa hal cu răul, cu minciuna, cu demagogia, cu tupeul, că orice am spune pare o banalitate.

    Tu crezi că are sens să-i baţi obrazul unei prostituate de pe centură? Îţi imaginezi ce replică ai primi. Unora dintre cei pe care îi serveşte "Târfa", din textul cu acelaşi nume de mai acum ceva timp, nu le pasă nici atât.

    Ei au în genă nesimţirea.
    La noi, şi în vremile astea, mai ales.

    Nu-i mai puţin adevărat că şi noi suntem complici, cel puţini prin indiferenţă, la starea asta de lucruri. Nu numai prin indiferenţă. Avem senzaţia, pe care o încercăm şi în trafic, că este de ajuns ca să-i păcălim pe ceilalţi coparticipanţi la automobiliadă, ca să ne simţim şi noi satisfăcuţi.

    Nu observă că în marşul notru măreţ stăm pe loc.

    Din când în când definitiv.

    RăspundețiȘtergere