sâmbătă, 30 mai 2009

Cu Crinul după pipiţe

ElZap

Cum vă place?


Acum nu că mi-ar place să-l laud pe petro-ministrul, ajuns petro-preşedinte de partid şi, cine ştie, mâine ajuns petro-preşedinte de ţară, dar nici nu pot să suport adunăturile de tip hen party, înfuriate până la extaz, pregătite să declanşeze un jihad feminist împotriva omului cu plete, sau dacă vreţi o cruciadă intolerantă în sprijinul unor doamne, domnişoare sau dracu ştie ce-or mai fi ele, doar pentru că li s-a pus în faţă o oglindă în care ele se văd exact aşa cum sunt.

Stau şi eu ca prostul la intersecţie şi mă întreb: dar cum aţi vrea să li se spună neastâmpăratelor dudui, care nu se lasă şi o ţin ca Gaia Maţu, că vor să ajungă la Brussels? Musai la Brussels. Şi nu oricum, ci aşa buluc, trecând peste mobilierul din sufragerie, bucătărie sau chiar peste cel din dormitor.

Ce să-i faci unei cucoane, dacă nu se mulţumeşte cu maşina pe care a primit-o cadou de la tăticul ultra-bogat, de la amantul ultra-generos, sau de la soţul ultra-înţelegător? Cum să-i spui unei cucoane ce se vrea musai la Brussels, când ar fi mai bine să vrea la o casă de odihnă sau la o tabără de copii obosiţi şi cu cearcăne la ochi? Ia puneţi voi mâna pe dicţionar şi găsiţi-mi un termen potrivit.

Că pipiţele sunt tari în gură e o altă treabă, dar să nu-mi vină mie o duduiţă, fără nicio idee legată de treaba pe care o au de făcut pe unde vrea să meargă, şi să-mi pregătească reţeta drogurilor, uşoare sau grele, pe care aş urma să le iau precum aghiazma pe care era silit s-o bea Grigore. Eu mă mulţumesc cu ţigara şi cu cafeluţa de toate zilele, ce mama dracului. Cred că nu vă trece prin cap să-mi veniţi în campania electorală cu sticluţa cu aurolac, să mă obligaţi să umblu cu punga la gură? A dat strechea în toată politichia noastră? Vouă vă arde de droguri, când lumea moare de criza ce se trage tot de la voi?

Ce-or fi vrând toate cu Brusselul, de zici că de acolo curge laptele şi mierea, că eu n-am văzut-o încă pe masa bietului cetăţean român, care dă, dar nu ia nimic? Sau poate… Poate nu văd eu, că aşa e cu noua transparenţă.

Dar de ce s-or fi bulucind toate cucoanele astea în cap cu şefa de la Adevărul, să le susţină, că nu văd ce au de câştigat? Ba văd că printre ele s-au mai strecurat şi nişte bărbaţi cu barbă sau fără.

Cât despre termenul ăsta cu care v-a miruit Crinul cel isteţ, eu zic că leacul e la îndemâna oricui.

Puneţi cucoanelor mâna pe carte, iar dacă nu vă duce capul, adunaţi-vă pe la casele voastre şi nimeni n-o să vă zică nici pipiţe, nici piţipoance, nici piţiguşe şi nici măcar Pitzi Ritzi sau altcumva.

11 comentarii:

  1. "La un moment dat, băieţelul care stătea pe genunchii Elenei Băsescu a plecat şi, la scurt timp după ce aceasta a început să citească, copiii, vizibil plictisiţi, au început să murmure şi să se joace între ei.

    "Încă puţin, da, încă puţin şi luăm pauză", le-a spus fiica cea mică a preşedintelui."

    Puţinul ăsta va dura încă o săptămână, dar groază mi-e că se va prelungi cu ani buni...
    Copiii n-au mai rezistat... voi cât veţi mai rezista?

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum de ce musai la Brussels?
    Pai Bucurestiul l-au terminat: nici o noutate, aceleasi cluburi, aleleasi masini, aceleasi fitze. La fel si biata Romania: au luat-o la picior pana cand aceasta n-a mai avut puterea sau/si cheful sa se impotriveasca. Si pentru ce sa se impotriveasca? Ca pana la urma flegmele si cojile de seminte sunt biodegradabile, pe cand afisele pa care scrie "pastrati curatenia" nu.
    luminita

    RăspundețiȘtergere
  3. Există o specie mai invazivă si mai toxică decât pipiţa, ElZap!
    Se cheamă “pseudopipipiţa de semi-cultură”.
    A terminat o facultate, măcar una, şi s-a făcut jurnalistă sau om-femeie de televiziune . Cum, ne-cum, nu ne priveşte, că în poşeta şi în trecutul unei femei nu răscolim. Spre deosebire de pipiţa sălbatică, aia care înfloreşte spontan, la lumina portofelului patern sau de sponsor, pipiţa de semi-cultură construieşte fraze, menţine şi moderează dialoguri, îşi justifică salariul până la a doua zecimală după virgulă, dă citate din clasici morţi şi interpretează spusele viilor, după bunul plac. Dacă uneori lexicul nu-i permite să dea un sens figurat spuselor sale, se ajută de degetele arătător şi mijlociu ale ambelor mâini, pe care le flutură scurt de două ori prin dreptul urechilor, ca pe nişte urechi de iepure şi noi trebuie să înţelegem că se exprimă cu ghilimele.
    În general prezintă un tropism diferit de al plantelor heliotrope, se înclină după cum bate vântul şi facilitează astfel o scurgere discretă de bănuţi mai greu justificabilă într-un cont curent de persoană fizică, care este, în paralel cu poziţia de persoană publică.
    Dezvoltarea îi este favorizată de machiaj, coafură şi lumina reflectoarelor din studio care uneori estompează mici gafe de limbaj, cum ar fi “spirit de glumă”, “a-şi aduce aportul” şi alte “suveniruri de amintire” din astea.
    Dacă o vezi câteodată îmbrăcată în bluză de voal negru peste sutien roşu, nu-i ea de vină, producătoarea a înţolit-o aşa.
    Dacă o auzi, mirându-se toată, că nişte tineri se drogau cu ciumăfaie, care e o plantă toxică, dar în alte ţări se foloseşte ca medicament, fii sigur de două lucruri:
    1)habar n-are (şi nici nu i s-a părut necesar să se documenteze măcar din Google) că ciumăfaia e Datura Stramonium , plantă medicinală din care se extrage scopolamina si hiosciamina, alkaloizi utilizaţi in industria medicamentului “fără frontiere”
    şi
    2)că se înrudeşte vital, mortal şi ireversibil cu specia comună şi spontană, “pipiţa”, despre care făceai vorbire în text.
    În caz că vrei să ştii numele popular al speciei… Corina Dragotescu e una dintre denumiri.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Bordelezu
    O lună, un an sau câţi ani este nevoie. De ce? Pentru că năzbâtiile acestor beizadele, dorinţa lor de a-şi însuşi ce nu-i a lor (şi nici nu li se potriveşte), imitaţia după regula aşchiei ce sare de lângă tăietor, este întreţinută.

    Cei care o întreţin sunt în primul rând Manipulanţii, care nu au verticalitatea necesară de a tăcea.

    Sunt sigur că mulţi din cei ce vorbesc, n-ar deveni muritori de foame pentru simplul fapt că ar tăcea, dar dacă ar face-o s-ar auzi măcar zbârnâitul strident al prostie.

    E atât de simplu. Ar fi atât de simplu.
    Şi totuşi...

    RăspundețiȘtergere
  5. @luminita

    Se plăteşte un preţ exagerat de mare. Una e să fii trimis la Brussels ca să te distrezi pur şi simplu, şi cu totul alta este să fii trimis ca să încurci lucrurile.

    Sunt lucruri care ar trebui interzise celor care nu le merită. Un astfel de lucru este dreptul de a practica chirurgia, de exemplu.

    Câţi oameni mor însă pe masa de operaţie din cauza unor chirurgi, fie ei chiar incompetenţi? Unul, sau doi.

    Dar ne putem imagina câţi oameni pot muri dacă unui pilot incompetent i se permite să preia un pilotarea unui avion?

    Nici nu pot să îndrăznesc să merg mai departe. Să zicem la funcţia de ministru (fie el chiar şi al turismului), sau şi mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  6. @renata

    Cele mai toxice buruieni, ciupercile otrăvitoare (alea care induc printre altelele şi o stare de euforie, confundată adesea cu nebunia) cresc totuşi la umbra marilor copaci. Ba chiar la umbra unor tufe cu nume sonore şi pretenţii exagerate. Când se prăbuşeşte copacul, lovit fiind de furtună, aceste creaţii toxice ale regnului vegetal se ofilesc.

    Treaba e că nu se prăbuşesc. Ce le ţine pe ele în picioare? Să fie o ciudată simbioză între cele două sau mai multe specii de plante?

    Să aibă tufele astea protectoare, sau aceşti stejari deontologi rădăcinile adănc înfipte în mlaştina din care îşi trag viaţa aceste mizerabile plante ce sufocă pădurea?

    Sau poate că Cel de Sus ni le trimite ca un blestem, ca un cnut cu care ne învaţă mersul biped?

    Mizerabile sunt totuşi regulile după care se leagă interesele în acest biotop.

    RăspundețiȘtergere
  7. @renata

    Că veni vorba de acest biotop...

    Eşti tare-tare dacă-mi ghiceşti denumirea populară a unei alte plante - de cultură intensivă de astă dată - cunoscută de specialişti sub numele de "Pupidodendron Uberlues Basilicon", din care se extrage o alifie ce se poate folosi şi pentru uz intern, dar şi pentru uz extern, seamănă cu Mimosa pudica, nu-i Aloe Vera, dar e ruda cucurbitaceelor :)

    Nu trebuie s-o cauţi prea departe de Corina...

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  8. Sever Voinescu, cred, dar n-am mai repetat la farmacognozie de la examenul de diplomă, unde am studiat o plantă din familia Crucifere.
    Foarte bine reprezentată! Mai ales de marile sărbători crestine, când vin televiziunile prin biserici să imortalizeze băieţi care se trag din maimuţă dar şi-au desăvârşit educaţia în regnul vegetal, la "Frunze" şi de-aia bat nişte cruci de ne lasă cu gura căscată.

    RăspundețiȘtergere
  9. ElZap,
    e surprinzător că nu realizezi simplitatea acestor legi de biotop. Mimează lanţul trofic.
    Popular vorbind, găsesti explicaţii în proverbe şi zicători româneşti...
    Stiinţific, e vorba de "păpică". Păpica în forma ei elevată: contul din bancă.

    RăspundețiȘtergere
  10. @renata

    Eu sunt mic nu ştiu nimic.

    Un elev prăpădit, ce-ar putea înţelege din toată tărăşenia asta? Doar atâta că mi se pare că adie un miros de stârv din care toţi vor să apuce ceva.

    Să fie doar o părere?

    RăspundețiȘtergere
  11. @renata

    Nţţţ! Eşti p-aproape...

    Hai să te ajut... începe cu "T"... pentru Dumnezeu, nu te gândi la Tatulici, el e din neam cu palmierii, curmalii, şi se termină cu "U".

    Borde

    RăspundețiȘtergere