Manipulantul...

ElZap

... este meserie veche şi ca orice meserie este pe deasupra şi brăţară de aur.

Dacă e dictatură, viaţa manipulantului e tare grea. Muncă puţină, bani pe măsura muncii. Împingi şi tu acolo nişte vagonete, că altceva ce să împingi? Oamenii stau singuri pe locurile stabilite, sau după caz trec alene şi fără chef duşi de partidul nostru spre victorii, aşa că manipulantul şomează pe salariu de nimic.

Mai complicat e când e democraţie. Atunci oamenii trebuie puşi în rânduri de specialişti, un fel de grădinari de oameni. Iubiţii noştri conducători, mult prea mulţi pentru câtă treabă fac, n-au timp de alinieri şi de scris lozinci, iar democraţia, dacă nu-i aliniată ajunge să ia fânu-n coarne. Nu mai spun, că ea îşi mai bagă nasul unde nu-i fierbe oala, mai ales în afacerile înadins încurcate, ca să se vadă cum e cu transparenţa.

Aici intră în scenă manipulantul. Rolul lui e de o importanţă covârşitoare. Vă mai amintiţi zicerea aia cu “industria grea şi pivotul ei industria constructoare de maşini”? Ei, cam aşa se poziţionează manipulantul în raport cu democraţia.

Corect ar fi să-i zic manipulator, jurnalist, om de televiziune, formator de opinie, sau pur şi simplu propagandist sau agitator ordinar, dar cum scriu sub acoperire trebuie să-i zic pur şi simplu manipulant.

Zoaie în public

Vrei să-l scoţi din anonimat pe unul, de care nici dracul n-a auzit? Poţi începe de exemplu prin a-l aduce în primplanul unui scandal.

Scenariul poate cuprinde o uşoară cafteală aplicată nevestei, cu sau fără plici, la o oră de maximă audienţă, în direct şi în reluare. Dacă n-are nevastă, sau aia nu vrea să se lase caftită în spaţiul public, poţi alege un scandal cu soacra, mama sau alte rubedenii, că tot nu-s bune la altceva. Au şi ele ceva avere, o casă acolo, ceva acţiuni. Mai rău e dacă n-au nimic.

Dacă din nenorocire eşti însurat, poţi fi şi mai însurat, că la o adică poţi divorţa de câte ori pofteşti, după care te recăsătoreşti la loc. Între timp mai poţi să cununi, să botezi, să îţi măriţi potaia, sau să te nebuneşti după pofta inimii. Nu uita să chemi televiziunile, că unele chiar n-au idee de vreo emisiune serioasă.

Dacă n-ai cine să te bage în tomberon, îl găseşti pe Ţolea, care pentru o nimica toată te vâră în tomberon până în gât. Mai greu ar fi să-ţi bage tomberonul pe gât. Doar nu eşti tu şarpele boa. La o adică ai putea fi la cât înghiţi pe nemestecate.

Poţi băga chiar o scena deocheată, cu pantaloni pe vine şi cu tot tacâmul în faţa unui webcam, lăsat anume deschis. Dacă eşti cumva ministru, fii sigur că mâine vei fi şi mai ministru.

Ce dacă ieşi în lume cu mutra plină de zoaie? S-a terminat apa? În fond, dacă te-ai născut nătâng şi nu vrei să rămâi toată viaţa în băltoaca anonimatului, mai contează pe unde ieşi la lumină?

Drumul spre popularitate este la fel de bun, indiferent dacă trece printr-un ochi de apă curată ca cristalul, sau prin latrina înfundată de pe mal?