ElZap
Nu despre Ştefan Furtună aş vrea să scriu aici, deşi pe strada ce-i poartă numele s-ar găsi suficient material documentar feminin care să ilustreze discuţia care ar trebui să urmeze.
Furtună ăsta despre care aş vrea să zic două vorbe aici este un fel de samsar. Samsar de miniştri, de prim-miniştri, de preşedinţi, de dame de proximitate de-ale dumnealor, ba chiar şi de scriitori gata să atace la baionetă, atunci când moartea se pregăteşte să le citească ziarul.
Toţi, dar absolut toţi, se pregătesc să ia poziţia de drepţi, numai ce aud de dumnealui. Poziţia de drepţi o iau doar dacă sunt priviţi în spectrul vizibil, că dacă-i bagi la observaţie în infraroşu, o să-i vezi pe mulţi din ei cum se furişează la ceas de seară mult preaplecaţi, cu blidul în mână pentru a primi raţia de deontologie.
În loc să bat câmpii cu Furtună ăsta, tot mai bine este să ascultăm ce spunea odată Octavian Goga.
„De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...”
Ce înţeleg eu din versurile astea? Păi... înţeleg că nu e bine nici când vine la tine vântul, şi cu atât mai rău este când mergi tu la el. Nu de alta, dar mai la vale aflăm că el e frate de cruce cu alte dezastre meteo, care ar putea să omoare definitiv trandafirii. Omoară şi merge să sufle în pânzele altor corăbii, că navele alea cu propulsie Diesel s-au cam dus singure. Singure?
Şi mai înţeleg ceva. Mai înţeleg că „cine n-are un bătrânel e bine să şi-l cumpere”. Nu de alta, dar moşulică e trecut prin ciur şi dârmon, li ar putea să te tragă de mânecă, să nu te lase să zburzi pe coclauri în prag de sărbătoare, precum o făcea Scufiţa Roşie, că te papă vântul.
Ce nume poartă acest Furtună este greu de spus. El ar putea purta orice nume, cu condiţia să fie solvabil financiar.
Şi ca să abordăm lucrurile într-o notă optimistă, e bine s-o dăm pe ploaie. Poate ea va reuşi să le potopească pe toate.
„Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marsuri,
de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea
sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.”
Cam asta ar fi buletinul meteo, pe care am încercat să vi-l prezint.
Măcar de-ar fi o ploaie curată. Să nu se termine cu alţi meteori, să ne trezim cu capul spart.
Nu despre Ştefan Furtună aş vrea să scriu aici, deşi pe strada ce-i poartă numele s-ar găsi suficient material documentar feminin care să ilustreze discuţia care ar trebui să urmeze.
Furtună ăsta despre care aş vrea să zic două vorbe aici este un fel de samsar. Samsar de miniştri, de prim-miniştri, de preşedinţi, de dame de proximitate de-ale dumnealor, ba chiar şi de scriitori gata să atace la baionetă, atunci când moartea se pregăteşte să le citească ziarul.
Toţi, dar absolut toţi, se pregătesc să ia poziţia de drepţi, numai ce aud de dumnealui. Poziţia de drepţi o iau doar dacă sunt priviţi în spectrul vizibil, că dacă-i bagi la observaţie în infraroşu, o să-i vezi pe mulţi din ei cum se furişează la ceas de seară mult preaplecaţi, cu blidul în mână pentru a primi raţia de deontologie.
În loc să bat câmpii cu Furtună ăsta, tot mai bine este să ascultăm ce spunea odată Octavian Goga.
„De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...
Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...”
Ce înţeleg eu din versurile astea? Păi... înţeleg că nu e bine nici când vine la tine vântul, şi cu atât mai rău este când mergi tu la el. Nu de alta, dar mai la vale aflăm că el e frate de cruce cu alte dezastre meteo, care ar putea să omoare definitiv trandafirii. Omoară şi merge să sufle în pânzele altor corăbii, că navele alea cu propulsie Diesel s-au cam dus singure. Singure?
Şi mai înţeleg ceva. Mai înţeleg că „cine n-are un bătrânel e bine să şi-l cumpere”. Nu de alta, dar moşulică e trecut prin ciur şi dârmon, li ar putea să te tragă de mânecă, să nu te lase să zburzi pe coclauri în prag de sărbătoare, precum o făcea Scufiţa Roşie, că te papă vântul.
Ce nume poartă acest Furtună este greu de spus. El ar putea purta orice nume, cu condiţia să fie solvabil financiar.
Şi ca să abordăm lucrurile într-o notă optimistă, e bine s-o dăm pe ploaie. Poate ea va reuşi să le potopească pe toate.
„Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ni-e lehamite de marsuri,
de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea
sunt pericole morale
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.”
Cam asta ar fi buletinul meteo, pe care am încercat să vi-l prezint.
Măcar de-ar fi o ploaie curată. Să nu se termine cu alţi meteori, să ne trezim cu capul spart.
Aferim buletin meteo!
RăspundețiȘtergereSa ne vedem dupa alegeri,ElZap.
Cu afectiune,
@zazania
RăspundețiȘtergereDe văzut ne vedem noi (pe net desigur), dar e important cum ne vedem. Şi mai ales ce-o să vedem.
Deocamdată să vedem cum trecem peste acest Ragnarök. Să stăm, bine să stăm. Să admirăm Valhalla.
Dacă iese bine, dăm o fugă să luăm o masă la Valhalla. Restaurantul Valhalla. Suomenlinna. Sunt convins că l-ai vizitat deja.
Dacă nu, îţi ofer o invitaţie virtuală. Te asigur că merită.
http://www.restaurantwalhalla.com/eng/index.php
Vezi să-ţi iei cu tine tărie, că acolo e cam limitată orice formă de tărie.