Un act de cultură

ElZap


Nu e treabă uşoară să fii mai mare peste culturnici, şi sunt semne ale vremilor că poporul adastă altceva decât manele. Şi dacă poporul nu mai vrea manele, noi o să-i dăm tot manele.

Acum, dacă tot vorbirăm de cultură, aiasta e o treabă care musai trebuie făcută de oameni cu pricepere, nu de nişte ţărănoi care… zice-se că s-ar pricepe la cultura orală.

Şi-apoi , cultura orală este un capitol nou, care se ocupă de cu totul altceva decât de cai verzi pe pereţi.

Chestie de gust, de instrucţie, de subtilitate, de vaidemamanoastră… de blablauri. Să dăm cezarului ce-i a cezarului - mai ales când el are o iritaţie ciudată şi permanentă în jurul orificiului bucal, semn al unor profunde deranjamente la pipotă - şi să recunoaştem că el se pricepe la toate.

Când marele vătaf culturnic este plecat peste hotare, el se simte musai obligat să-şi plătească datoriile faţă de cei ce l-au uns. Are, n-are treabă cu misia sa, el o dă pe arătură. Şi de la arătură, ajunge fix la cultura orală.

Acum, nu că n-aş avea şi eu o opinie despre diverse tipuri de culturi, fie ele vegetale sau animale, dar mă gândesc, în prostia mea, că fiecare cultură ar trebui îngrijită de cei ce se pricep mai bine, lăsând celor nepricepuţi timpul liber să-i dădăcească pe cei necultivaţi.

Bunăoară, atunci când vezi o sută de dive cu poalele-n cap, care se ocupă cu instrucţia tineretului bovin, fix după ce ornicul bate miezul nopţii, de ce vii tu ca un viţel de rasă să le iei pâinea de la gură? Ele ţi-o iau? Ele ţi-o dau?

Au, nu eşti tu mulţumit de materialul video-oral pe care-l folosesc în dezbaterile lor savante? Lasă-le în plata Celui de Sus, să prezinte ele abaterile de la normă ale cutărui VIP sau cutărei VIPĂ. E meseria lor. Ştiu nu ştiu, ele şi-o fac cu tragere de inimă.

Nu vezi că în dându-te cu anasâna la ocupaţiunea lor consacrată, până şi tiriştii te ocolesc? Şi lor le pute ceva. Încearcă măcar să dai cu apă de gură.

Şi apoi, înainte de a te apuca de treabă, pune dracului la dosit arginţii pe care i-ai luat, că zornăitul lor reduce mult din talent.

Chiar nu face să ne călărim unii peste alţii, încurcându-ne priceperea.

Bag seama că nu ţi-ar surâde ca în blocul operator, când eşti întins cu burta-n sus, să vezi cum năvăleşte un rândaş cu o furcă-n mână, dându-se medic chirurg.

Şi nici ţie nu ţi-ar conveni să primeşti un şut în dos, trimis fiind la cultura de castraveţi.