Postări
ElZap
Grea trebuie să fie viaţa de sfânt, chiar şi atunci când eşti un sfânt făcut pe bune, nu unul din ăia care au absolvit vreo universitate particulară, sau Academia Ştefan Gheorghiu.
După ce că şi-ai închinat viaţa semenilor, fără ca să le ceri nimic, fără să-i deranjezi cu nimic, fără să le ameninţi viaţa de huzur, ei nici măcar n-au obraz să te lase să-ţi odihneşti oasele după ce ai plecat să stai la taclale cu Cel de Sus.
Bunăoară, dacă interesele lor o cer, fii sigur că nu vor ezita să-ţi ia oasele în cârcă plimbându-se cu ele prin pieţele publice, pe la încăierările cu inamicii, ba chiar folosindu-se de ele pe post de ghioage, ca să fie primite loviturile aplicate vrăjmaşilor în numele tatălui. Al tatălui lor, care de meserie era torţionar.
Nu contează că aceşti misiţi de oseminte nu sunt decât nişte netrebnici. Important e că ei poartă în cârcă ca pe o cocoaşă moaştele unui sfânt. Lumea o să creadă despre ei că cel pe care-l târăsc cu ei de colo-colo, este vreun strămoş de-al lor, care i-a învăţat încă din pruncie legile sfinţeniei.
Acultându-l pe George Brassens, am aflat că ar fi existat cândva o meserie oribilă, aceea de a muşca cadavrele de degetul de la picior, ca să se asigure că mortul este un mort de-a binelea, nu unul prefăcut. Meserialii ăştia purtau numele de croque-mort.
Mă întreb, dacă aceşti croque-mort contemporani şi-au făcut ca lumea meseria.
Că dacă n-au muşcat degetul ca lumea, se pot trezi că mortul pe care-l duc în spate se trezeşte şi-i ia la ciomăgeală.
Ştiu că nu dă bine în zilele noastre să te referi la versurile scrise de Eminescu, dar mi-e greu să mă abţin, mai ales...
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Grea trebuie să fie viaţa de sfânt, chiar şi atunci când eşti un sfânt făcut pe bune, nu unul din ăia care au absolvit vreo universitate particulară, sau Academia Ştefan Gheorghiu.
După ce că şi-ai închinat viaţa semenilor, fără ca să le ceri nimic, fără să-i deranjezi cu nimic, fără să le ameninţi viaţa de huzur, ei nici măcar n-au obraz să te lase să-ţi odihneşti oasele după ce ai plecat să stai la taclale cu Cel de Sus.
Bunăoară, dacă interesele lor o cer, fii sigur că nu vor ezita să-ţi ia oasele în cârcă plimbându-se cu ele prin pieţele publice, pe la încăierările cu inamicii, ba chiar folosindu-se de ele pe post de ghioage, ca să fie primite loviturile aplicate vrăjmaşilor în numele tatălui. Al tatălui lor, care de meserie era torţionar.
Nu contează că aceşti misiţi de oseminte nu sunt decât nişte netrebnici. Important e că ei poartă în cârcă ca pe o cocoaşă moaştele unui sfânt. Lumea o să creadă despre ei că cel pe care-l târăsc cu ei de colo-colo, este vreun strămoş de-al lor, care i-a învăţat încă din pruncie legile sfinţeniei.
Acultându-l pe George Brassens, am aflat că ar fi existat cândva o meserie oribilă, aceea de a muşca cadavrele de degetul de la picior, ca să se asigure că mortul este un mort de-a binelea, nu unul prefăcut. Meserialii ăştia purtau numele de croque-mort.
Mă întreb, dacă aceşti croque-mort contemporani şi-au făcut ca lumea meseria.
Că dacă n-au muşcat degetul ca lumea, se pot trezi că mortul pe care-l duc în spate se trezeşte şi-i ia la ciomăgeală.
Ştiu că nu dă bine în zilele noastre să te referi la versurile scrise de Eminescu, dar mi-e greu să mă abţin, mai ales...
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Greu text, ElZap!
RăspundețiȘtergereFiecare poate citi în el ce-l preocupă.
Ce-l intrigă.
Pe mine, de pildă, mă intrigă faptul că nişte vampiri de sorginte comunist-nomenclaturistă muşcă de probă cadavrul comunismului lor şi-l declară viu şi periculos. Poate cadavrul e mort şi paşnic, dar cu desăvârşite mort îi demotivează, le strică jocul, trebuie să-şi justifice cumva existenţa, prin descoperirea unui mort viu.
Aş numi asta "efectul sperietorii de ciori asupra ciorilor lipsite de experienţă".
Din pricina evenimentelor din ultimele zile, care mă înfurie prin ipocrizia lor (manipularea manipulării), n-am putut să găsesc celelalte sensuri.
Sunt convinsă că, citindu-l peste o lună, o să mă duc cu gândul la altceva.
Probabil că exact ăsta e motivul pentru care stă în picioare.
Textul cu pretextul "les croque-mort"...
Cred că acest soi de indivizi suparavieţuiesc regimurilor, transcend doctrinelor de orice tip.
RăspundețiȘtergere"Musca", ElZap, nu "munca".
RăspundețiȘtergereTe rog sa faci corectura textului caci altminteri s-ar putea sa-mi imaginez ca te afli in concediu fara plata:)
@zazania
RăspundețiȘtergereAi dreptate. M-am executat.
Acum, ori cu muncă, ori fără muncă tot aia e.
Cu muşcatul e totuşi un chilipir.