Postări
ElZap
Nu la răţoiul din povestea lui Andersen, cel ieşit dintr-un ou de lebădă, mă duce acum gândul.
Răţoiul despre care vreau să fac vorbire, este de tot urât. Urât la chip, dar îndeosebi urât la suflet, şi pe de-asupra al dracului de nu s-a mai văzut. S-ar zice că nu-i ieşit dintr-un ou de lebădă, ci mai degrabă dintr-un ou de cuc, modificat genetic cu mare măiestrie. Mă rog, oul a fost comis de femela cucului, dar din motive de CNA, DNA, CCR, sau alte instituţii cu ştaif care veghează ca toate lucrurile să se petreacă orto pe plaiurile româneşti, mă voi abţine a-i pronunţa numele.
De nemernicul ăsta de răţoi nimeni n-a scăpat. Cum se aşeza cineva alături de el în cuib, cum era azvârlit afară, de-şi rupea gâtul. Nici nu conta dacă ăla de lângă el avea sau nu gât. Găsea răţoiul cel urât o chestie de rupt la colocatarul nedorit. Nu conta nici dacă cel cu care împărţea cuibul, beneficia de dreptul primului ocupant. Ce drept? Ce legi? Pentru răţoiul cel urât singura lege era pumnul, sau după caz dosul palmei.
De nesuferit ce era, răţoiul nostru a rămas neînsurat. Grea treabă să ai în casă un flăcău ai cărui hormoni dau în clocot, dar este refuzat de toate fetele la care ai fost să-l peţeşti. Cum stăpânul pocitaniei urmează a se cocoţa în scurtă vreme pe tron, e mare zarvă în ogradă. Toată lumea aleargă de colo-colo, încercând să-i găsească răţoiului o soaţă pe măsură. Un fel de a spune, căci stăpânul l-ar da şi după muma pădurii, numai să scape de el. Nici de zestrea pe care vor să i-o ataşeze ca dotă nu vrea să audă nimeni, chiar dacă ea ar putea merge până la jumătate din bătătura jupânului.
Numai dama cu barbă s-a oferit să-i fie soaţă răţoiului cel slut. Nu până la sfârşitul zilelor, că treaba asta nu e cu putinţă, ci până ce o ceda vreo fată săracă şi fără zestre să împartă cuibul cu el.
Acum dama umblă de nebună prin sat, cu clopul cu boruri într-o mână, în căutarea unei soaţe pentru răţoiul cel urât.
Aud că unele ar vrea să-l primească în aşternut pe sărmanul răţoi, dar le e frică să nu iasă jumuliţi ca predecesorii lor.
Nu la răţoiul din povestea lui Andersen, cel ieşit dintr-un ou de lebădă, mă duce acum gândul.
Răţoiul despre care vreau să fac vorbire, este de tot urât. Urât la chip, dar îndeosebi urât la suflet, şi pe de-asupra al dracului de nu s-a mai văzut. S-ar zice că nu-i ieşit dintr-un ou de lebădă, ci mai degrabă dintr-un ou de cuc, modificat genetic cu mare măiestrie. Mă rog, oul a fost comis de femela cucului, dar din motive de CNA, DNA, CCR, sau alte instituţii cu ştaif care veghează ca toate lucrurile să se petreacă orto pe plaiurile româneşti, mă voi abţine a-i pronunţa numele.
De nemernicul ăsta de răţoi nimeni n-a scăpat. Cum se aşeza cineva alături de el în cuib, cum era azvârlit afară, de-şi rupea gâtul. Nici nu conta dacă ăla de lângă el avea sau nu gât. Găsea răţoiul cel urât o chestie de rupt la colocatarul nedorit. Nu conta nici dacă cel cu care împărţea cuibul, beneficia de dreptul primului ocupant. Ce drept? Ce legi? Pentru răţoiul cel urât singura lege era pumnul, sau după caz dosul palmei.
De nesuferit ce era, răţoiul nostru a rămas neînsurat. Grea treabă să ai în casă un flăcău ai cărui hormoni dau în clocot, dar este refuzat de toate fetele la care ai fost să-l peţeşti. Cum stăpânul pocitaniei urmează a se cocoţa în scurtă vreme pe tron, e mare zarvă în ogradă. Toată lumea aleargă de colo-colo, încercând să-i găsească răţoiului o soaţă pe măsură. Un fel de a spune, căci stăpânul l-ar da şi după muma pădurii, numai să scape de el. Nici de zestrea pe care vor să i-o ataşeze ca dotă nu vrea să audă nimeni, chiar dacă ea ar putea merge până la jumătate din bătătura jupânului.
Numai dama cu barbă s-a oferit să-i fie soaţă răţoiului cel slut. Nu până la sfârşitul zilelor, că treaba asta nu e cu putinţă, ci până ce o ceda vreo fată săracă şi fără zestre să împartă cuibul cu el.
Acum dama umblă de nebună prin sat, cu clopul cu boruri într-o mână, în căutarea unei soaţe pentru răţoiul cel urât.
Aud că unele ar vrea să-l primească în aşternut pe sărmanul răţoi, dar le e frică să nu iasă jumuliţi ca predecesorii lor.
Pariem ca-n mai putin de-o saptamana toate junele "virgine" se vor napusti in asternitul urataniei?
RăspundețiȘtergereNumai de dragul zestrei?
Chiar aşa? Eu ştiu că zestrea face cu ochiul oricui, dar nu oricine este o prostituată.
RăspundețiȘtergereAha, uitasem că vorbim politică.
Da' ce zici, ElZap, de Prinţul cel Fermecat, cândva pletos, acuma tuns serios, cum ar fi vrut să se aşeadă el lângă Răţoi, pe locul mortului, ca să-l aibă sub observaţie?
RăspundețiȘtergereCunoaştem noi o jună brună care era să-şi sinucidă blogul, de dezamăgire, pe chestia asta... :))
Iartă-mă, vin din stradă şi habar n-am ce s-a mai mişcat azi pe tabla de şah. Pot să te asigur însă că maşinăriile de curăţat străzile de zăpada căzută anormal, la jumatea lui decembrie, nu s-au mişcat.
@renata
RăspundețiȘtergereToată lumea se repoziţionează în funcţie de calitatea şi cantitatea bucatelor.
Predicile despre moralitate sunt doar pentru muritori de rând. În curând nu va fi nevoie nici de ele.