duminică, 6 decembrie 2009

Fasole

ElZap

„Noi suntem romani, noi suntem romani,
Noi suntem urmaşii lui Traian.”





„Profesorul: No! acuma... noi, românii, musai doară să şkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul (făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admiraţie): Şi cine era Trăian?
Elevul: El era un om bun!
Profesorul (emoţionat): Bun, drăguţul ghe el! zic zău lui Dumnezău, bun!... şi cu cine s-au bătut el?
Elevul (brav): Cu turcii!
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic:) Cu dacii, mă!
Elevul (mai brav): Cu draci!”

Aşa deci, Traian s-a bătut. S-a bătut şi ne-a făcut oameni. Adică români. Parcă tot mai bine era dacă am fi rămas daci. Vorba marelui Călinescu:

„Invazia romană, căci invazie a fost oricât am colora-o, ne-a lăsat o limbă nouă şi mult sânge din acele părţi ale imperiului care nu ne erau propriu-zis străine. Traian însuşi era un iberic.”

Iberic şi mai ce? Călinescu nu ne spune nimic. Doar bănuim.

Călinescu, şi nimeni altcineva după el, nu suflă o vorbă despre generalii lui Traian.

Unul din ei era Neculai. Neculai primarul, desigur. El a luptat, n-a luptat, dar a ajuns general. E drept că nu de la început. În 2007 a fost uns colonel. Apoi a venit anul 2008. A sărit la gradul de general. De brigadă. Cu o singură stea. În 2009 a trecut la două stele. La ce bătălii o fi participat nu se ştie. E secret.

Unii zic că nu s-ar fi bătut cu nimeni. El a bătut. În fiecare an. FASOLE. Punct.

Acum, n-ar fi nici un bai că a fost uns general. Bine că n-a fost avansat în grad generalul Ion Eremia.

De ce să-l avanseze? Ce a făcut el? A urmat acolo nişte cursuri. Ale Şcolii Militare de Geniu. Un fleac. Ce dacă a urmat şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie? Asta-i facultate?

A luptat în est. A luptat şi în vest. Ştim noi împotriva cui. A făcut şi niţică puşcărie. Stalinistă desigur. Cică ar fi fluierat în biserică. Zice-se că l-ar fi fluierat pe tătucul Stalin. Postmortem. Condamnat pentru 25 anişori. Nu mult. I s-au adăugat şi 14 ani de temniţă grea. Noroc că a scăpat. Prin 64. A fost şi reabilitat. Prin 70.

Acum pricep eu cum vine vorba.

Vorba ceea cu condamnarea comunismului.


3 comentarii:

  1. Ai gătit bine, domnule! :)
    Ai pus şi vreo două condimente absolut neaşteptate.
    Cade bine, chiar şi în seara asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Urmează tortul.
    Cu ciocolată. Amăruie. Poate chiar amară.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îl aştept. :)
    Sper că te referi la textul viitor, nu la situaţia noastră, tipic românească.

    RăspundețiȘtergere