Dama cu barbă

ElZap

Îmi închipui cât de grea trebuie să fie viaţa de damă pe centură, mai ales dacă nu eşti o damă blondă şi apetisantă.

Orice contact trebuie negociat cu grijă, că doar... clientul nostru ... stăpânul nostru, n'aşa?

Trebuie să-ţi evaluezi cu maximă atenţie şansele de a obţine un profit acolo, cât de mic, că altfel munceşti pe de-a moaca sau te trezeşti că-ţi trage partenerul una la moacă.

Oricum ar sta lucrurile, e obligatoriu să vezi cât ţi-a dat la exit poll, că altfel mergi la negociere, dat te întorci în polul gol.

Ce te faci însă dacă... nici apetisantă nu eşti, nici exit pollul nu ţi-a dat mare lucru, şi pe deasupra ai şi o frumuseţe de barbă? Başca mustaţa anexă. În mod normal nu te afişezi la negociere, că n-ai nicio şansă, sau dacă te afişezi nu mergi cu pălăria aia mare, neagră şi cu boruri aşezată pe creştetul tău pleşuv. Pălăria o ţii în mână, ca orice damă bine crescută, nu ca aia ţâfnoasă care-şi bagă pe uşă decolteul ca să taie respiraţia interlocutorului. Ai ce-ţi trebuie, mergi cu capul sus. Nu ai, mergi pe burtă. Nu ai polul necesar, te întinzi cât îţi ajunge plapuma, dar mai ales cum îţi cere partenerul. Şi cu barbă şi fără zestre nu te poţi întinde prea mult la bucate.

Ca să nu ţin treburile încurcate degeaba, zic şi eu precum Alecsandri.

"Suzană, eşti belă, eşti chiar florelinte,
Ş-a tale beleţe mă scoate din minte!
Eşti belă! şi chipu-ţi treptat se belesce,
Şi anima-mi, belo, amând vestezesce! "

Credeţi că versurile astea ajută la ceva? Aiurea! De douăzeci de ani, dama asta cu barbă şi mustaţă se învârte mereu pe lângă plăcinte.