Ciumăfaia

ElZap

Ciumăfaia nu-i urâtă aşa cum ar crede unii. E chiar frumuşică. Păcat că a fost gratulată cu nume precum: măslag, bolândariță, cornută, tătulă, etc. etc. Nume conspirativ ar zice unii, iar eu n-am cum să-i contrazic.

Că e toxică nu am cum să ascund, că treaba asta se vede din lichidul acela care îl lasă ca o dâră în urma peniţei. Totul se usucă pe unde se preclinge producţia dumneaei. Nici logica nu rezistă, cât ar fi ea de logică.

Cel mai adesea doamna Ciumăfaie stă agăţată. Agăţată de pulpana unuia care s-a ajuns. Ea nu se poate mişca singurică, fiindcă nu a reuşit să iasă din regnul vegetal. Eu cred că acolo o să şi rămână.

Purtătorul din regnul animal o ocroteşte. Se zice că îl apără de duşmani. Pentru el toţi care nu-s de partea lui îi sunt duşmani. Cred că a adormit când era mic pe cartea marelui Stalin. Poate şi a lui Hitler, mai ştii? Ăştia au fost multă vreme buni amici, iar specialiştii în mercenariat le-au sorbit învăţătura.

Ciumăfaia debitează bazaconii. Nici astea nu-s ale ei. Sunt ale purtătorului său.

Acum o să mă întrebaţi care este numele de botez al doamnei. Asta nici eu nu ştiu, dar dacă deschideţi ochii s-ar putea să o zăriţi.

Păzea! Ciumăfaia ucide! Cu vorba.