À la Kahlenberg

ElZap

Acum că privesc circul ăsta în care suntem spectatori şi uneori actori, îmi trec prin minte tot felul de fraze, care sunt numite uneori calambururi. Vorbe de-alea de ni se trag de la contele Kahlenberg, sau Kalemberg cum este stâlcit pe la noi.

Când mă uit pe uliţa asta a noastră, îmi amintesc de spusele unui profesor care sunau cam aşa: "fură primarul, fură notarul, fură popa, fură toţi". Curat murdar. Am ajuns să fim o gloată cu care s-ar mândri până şi Ali Baba. Sau nu, cred că i-ar crăpa obrazul de ruşine.

Să începem cu noi, adică cu partea ce mai numeroasă din mulţimea difuză desemnată prin cuvântul "toţi". Cum, şi noi furăm? Eu zic că şi noi, mai ales când ne luăm salariul pentru care doar am tras mâţa de coadă, sau când ducem carnetul de note ca să lucrăm la coroniţa aia pentru care cel mult am merita o repetenţie.

Un alt dascăl de-al meu îi alinta pe unii dintre noi cu calamburulul: "cetăţene dormi în pace, ţara absolvent te face". Şi ne-a făcut. Pe unii ne-a făcut chiar miniştri. Şi ce miniştri! Nici n-am curajul să spun ce-am fost, când mă uit ce-am ajuns. Pe lângă ucenicul cizmar noi suntem zero. Suntem zero că pe atunci era mare lucru să ajungi croitor, cizmar sau tâmplar.

Şi tot din vremea şcolii îmi amintesc de un profesor, că ne alinta cu zicala-calambur: "voi înşelaţi pe stat de bani şi pe Dumnezeu de zile". Chiar aşa, L-am înşelat, că mai bine nu eram decât să încurcăm treburile făcând umbră pământului.

Şi uite că m-am luat cu vorba punându-mi cenuşă-n cap. Nu degeaba, se-nţelege.

De ăia de fură cu vagonul, cu avionul, cu vaporul sau fură cu flota, inclusive pe dumneaei n-am cum să mă leg. La ăia nu ajunge nimeni şi nici n-o să ajungă vreodată, că ei pot să-şi cumpere dreptatea.

Poate unii mai mici să cadă. Dar ce zic eu să cadă, când ei se ridică precum hopa-mitică. Ca mâine îi văd pe toţi repuşi în funcţii, ba chiar recompensaţi că vezi-Doamne au fost nedreptăţiţi. Parcă până acum nu tot aşa a fost?

D-apoi noi, ăştia care furăm cu fereală ce facem? Păi furăm şi noi, că aşa am învăţat în cei douăzeci de ani. Ceva ştiam de mai nainte.

Până se alege praful, că aşa a fost scrisă piesa.