Na, că am rămas şi fără crucea de piatră

ElZap

De la o vreme nimic nu se leagă în ţara asta. Nici curvăsărie nu se mai poate face în lege.

Când să zică omul negru că a împuşcat şi el o lege, spre binele tinerilor trecuţi de şaizeci şi ceva, care ar trebui să meargă mai des pe la biserică, a fost trădat. Trădat de duşmani, dar mai ales de coledzi.

Fără coledzi, omul nostru negru s-a făut şi mai negru. Dacă până acum aducea niţel cu

"... un ghem de beznă toarsă
Din fuiorul veșniciei, —"

care capătă o pată de culoare doar când deschide gura, cu mustaţă împrejur, acum s-a înnegrit şi-n cerul ei.

Doar firele de la perciuni au virat niţel spre "flori de toamnă", semn că ceva mai mişcă. Mişcă au ba, asta e treaba oricărui cetăţean, dar pe mine nu mă poate opri nimenea să îmi amintesc două versuri. Doar două.

"S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii
Întrec și tineretul în scandelele lumii!"

De-acum nu le mai rămâne bărbaţilor neliniştiţi decât să se mulţumească cu amorul în natură, pe undeva pe lângă centura aia ce trece pe lângă o groapă de gunoi eco. Odată cu amorul, se oferă şi un bilet de intrare la spital.