Ragnarök-ul lui Camping

ElZap



Aşadar Ziua Finală n-a venit, sau n-a vrut să vină, s-au dacă a venit a trecut pe lângă noi fără s-o vedem.

Mai degrabă aş crede că a trecut neobservată, cum trec toate nenorocirile. Nu-i exclus ca ea să mai fie printre noi, dar noi ocupaţi cu treburile zilnice să n-o băgăm în seamă.

Dacă nu avem cine ştie ce treburi, s-ar putea să fim reţinuţi cu desfăcutul cadourilor primite. Ce cadouri? Păi atenţiile alea primite pentru muţenie, pentru surzenie şi pentru orbire. A noastră, că ne băgăm degetele în ochi, şi a semenilor noştri cărora le aruncăm praf în ochi.

În fine, bine c-a trecut, iar noi suntem sănătoşi pregătiţi să aşteptăm să vină un nebun care să ne prevestească ceva nasol. Ce să ne prevestească? Păi, ar putea să ne prevestească taman Sfârşitul Lumii. Următorul, al doilea, al treielea, al n-lea.

În timp ce noi vom ţine mâna streaşină la ochi, să putem observa ca lumea derularea Sfârşitului, ei, cei puşi pe jumulit, vor putea să ne uşureze în voie. De aia avem toate şourile astea. De aia avem şi talk-showurile de toate zilele şi de toate nopţile.

Noi vom fi niţel sănătoşi, atât cât ne permit produsele eco-criminale. Noi vom fi, însă ei nu.

Uitasem să spun că unii s-au gândit s-o ia înainte. Mai pe înţelesul nostru, unii mai sensibili şi-au pus capăt zilelor, s-au dacă nu au avut curajul integral, i-au îndemnat pe alţii s-o facă.

Ce contează câţiva indivizi care au plecat? Păi asta înseamnă că am realizat cincinalul în patru ani şi jumătate. Oricum, suntem departe de a fi îndeplinit planul. Planul celor care au numărat, au adunat, înmulţit şi în final s-au hotărât să aplice scăderea. Să ne scadă pe noi cei ce ce ne conduc. Stahanovii Apocalipsei. Ei lucrează în linişte şi tăcere. Lucrează cu spor. De aia au fost distribuite reclame la servicii. La cele funerare. La toate cutiile poştale.

Sigur că de vină nu-i Camping. De vină sunt cei ce l-au lăsat liber.