Prefectul Traian

ElZap

Că România nu are premier, nu-i lucru de mirare. La ce ar mai fi folositor un premier dacă avem preşedinte şi o doamnă ministră.

Există şi o expicaţie, o cauză, un rezon, o ce vreţi voi pentru chestia asta.

Ce s-ar întâmpla dacă preşedintele n-ar fi şi premier, la fel cum doamna e bi-ministră? Ce-ar mai fi el, devreme ce nu-i chiar preşedinte? N-ar fi nimic, cum de fapt şi este.

Preşedintele nostru e un fel de prefect, cam cum era pe vremuri Pontius Pilat. Din când în când mai trece pe la Trăienică câte un Cezar burtos şi guşat. Când trece ăla pe la Trăienică, bănuitul prezident se face mic şi întinde mâinile în faţă. De ce le întinde? Le întinde ca să aibă Augustul Guşat satisfacţia de a-l lovi delicat peste degete. Doar ca să se distreze cu supusul Său.

Prezidentul chiţăie şi o întoarce ca la Ploieşti. O întoarce el, şi întoarce şi mersul căruţei cunoscută sub numele de ţară. Cică el a vorbit ce a vorbit pentru că slujbaşii Cezarului nu au reuşit să-i transmită din timp partitura.

Aşa află presupusul prezident cum se conduce o ţară, dar mai ales pentru cine o conduce.

Supuşii află şi ei ceva.

Află cum se trăia pe vremuri în sclavie.