Dacă mă făceam protejat

ElZap

Nu popă, nu inginer, nu doctor, nu cine mai ştie ce minune. Nu. Eu trebuia să mă fi făcut protejat.

Aşa, ce am fost şi ce-am ajuns? Un nimeni! Un om pe lângă care trec concetăţenii mei fără să mă bage în seamă. Nu mă scuipă, e drept, dar nici nu-şi încovoaie şira spinării taman ca nevertebratele. Ca nevertebratele alea vertebrate.

Dacă mă făceam protejat, puteam să fac orice. Puteam să fluier în biserică, sinagogă, sau moschee de câte trei ori pe zi, că nimeni n-ar fi auzit nimic. Dacă aş fi băgat mâna în buzunarele dumneavoastră, actul ar fi fost tratat ca o chestie de curaj, de demnitate, de patriotism, de altruism, de... de... de...

Aşa, lucrând eu total neprotejat, trebuie să mă abţin din când în când. Că dacă nu mă abţin, pot ajunge "obiectul unei anchete penale". Şi dacă ajung, s-a terminat cu mine. Acolo la răcoare nu mi se dă calculator, nu mi se dă acces la blog, nu am dreptul la opinie.

Mi s-a spus de la obraz. Pe sticlă. Cică doar cei proşti o păţesc când o comit. Protejaţii nu. Orice-ar face un protejat el este albit, conform postulatului celui mai mic premier dintre premieri. O spune răspicat.

"Daca era un protejat al regimului, nu facea obiectul unei anchete penale."

Mai clar nici că se poate.

Pentru omul de rând, orice protejat al regimului e absolvit de penal.

Păi astea sunt ţepele promise de jupânul tău? De aia umblă Eva cu frunza atârnând veştedă peste imortela ei, şi n-o vede nici Adam, nici şarpele, nici Domnul.