Boieri, Boieri, ruşinatu-m-au păgânul

ElZap

Vorbele de mai sus, după cum povestesc cronicile, le-ar fi strigat boierilor cu mare durere în suflet însăşi Elisabeta, doamna lui Ieremia-vodă din căruţa care o ducea în robie, după ce a fost prinsă de Schindir-paşa.

Că o fi fost aşa sau nu n-am de unde să ştiu, bănuind doar că în acele vremi femeile erau mult mai cuvioase decât ne putem noi închipui. Doar atâta bag eu seama, că stră-stră-strănepoatele acelei Doamne umblă mai tot timpul cu limba scoasă pentru a-şi găsi un Schindir, oricât de amărât ar fi el, care ar fi dispus să le facă de ruşine, măcar atâta cât să-şi ia şi ele nişte bulendre la mâna a doua, cu care să se arate în lume când vor fi poftite să părăsească Paradisul pierdut.

Mai nou aflu însă că preacurvia s-a întins şi la bărbaţi, mai ales la cei care au în mână un pix, din vârful căruia pot izvorî torente de comisioane.

Uite-l pe ăla de colo, de meserie ministru ori de câte ori ajunge la, sau pe lângă putere. Are băiatul ăsta un talent de a spune basme, ceva de speriat, de ai jura că el s-a născut bunic. De câteva ori ne-a spus nişte snoave de a îngheţat Dunărea de la izvoare până-n Deltă, cu Cazane cu tot, măcar că era în miez de vară. Era cât pe-aici să facă chiciură şi hidrocentrala, dacă nu cumva o fi făcut dar nu ştim noi. Nu-i aşa că e o minciună cum că vara nu-i ca iarna?

Acum se aude că e supărat pe unii care au vrut să tragă o autostradă, pe moşia asta care e ca şi a lui, dar banii sau dus pe apa Sâmbetei ce curge liniştită prin nişte scurmături pe unde ar fi trebuit să treacă făloasa autostradă. Banii nu-s, autostrada nu-i. Scor 0-0. Aşadar un bilanţ care se închide perfect.

Numai că ministrul nu-i mulţumit cu un scor alb, aşa că se aud vorbe cum că va fi reziliat contractul. Din afacerea asta noi ne vom alege cu scurmăturile şi ei cu banii. Ăsta e însă doar actul întâi. Urmează “Îngenuncherea ministrului”, o continuare cu schepsis a primului act. Nu mă îndoiesc că replica finală a acestui act va fi copiată din scrierea cronicarului: “Boieri, boieri! ruşinatu-m-au păgânul!”.

Nimic nou sub soare, mai ales că, din câte îmi amintesc eu, replica asta a mai fost dată odată. Tot cu folos şi tot pentru autostradă. De câte ori se va mai da nimeni nu ştie. Se bănuieşte numai că noi vom circula multă vreme de acum încolo tot pe drumuri de pământ.

Că tot veni vorba despre învinşi, cum am putea să trecem peste povestea marelui hidalgo care s-a luat la trântă cu morile de vânt? După ce a văzut că nu le poate învinge s-a hotărât că tot mai bună-i pipa păcii. Mă rog, fiindcă pipa n-a găsit-o, fiindcă i-o rătăcise (Sanchi!), a ales o ţigaretă, apoi alta, şi alta până ce a tuşit şi el o replică ajunsă celebră: “m-au învins serviciile”. Cu alte cuvinte tot un fel de “Boieri, boieri! ruşinatu-m-au păgânul!”. Cu replica asta a făcut pârtie. Cum dădea unul în brânci, văzând că-i apune steluţa cea de sus, cum urla cât îl ţineau bojocii că a fost învins de servicii.

Şi lista celor învinşi ar putea continua, că mult rele au făptuit păgânii, creştinii şi ateii pe-aici.

Un lucru însă nu pricep eu. Cum se face că, pe câtă vreme sărmana Elisabeta a fost dusă în robie, toţi învinşii de păgân ai vremurilor noi au scăpat de temniţă? Măcar aşa de ochii lumii, ar fi trebuit să-i trimită cineva să aducă puţină sare, că n-am auzit să se privatizat şi ocnele.

Ce i-o fi trecut lui Păstorel prin cap de a scris versurile de mai jos?

Din Banat până la Iaşi

Se resimte lipsa sării

Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi

Au ajuns la cârma ţării