Ce vrei să te faci când o să creşti mare?

ElZap

… este una din întrebările cu care eram chinuit de părinţi, bunici, unchi, mătuşi şi alţi apropiaţi ce nu aveau altă treabă, pe vremea când eu de-abia exersam tainele scrisului şi a cititului.

Aşadar, “Ce vrei să te faci puişor, când creşti mare?”. Răspunsul îl aveam pregătit dinainte, deoarece pe vremea aia ştiam că toată lumea s-ar fi uitat la mine ca la un neisprăvit dacă n-aş fi îngăimat fără chef, ba doctor, ba popă, ba învăţător şi arareori mai adăugam de la mine că aş vrea să fiu inginer.

Azi, dacă aş putea să întorc vremile alea aş găsi cu totul alte răspunsuri.

De pildă, le-aş spune că aş vrea să mă fac… lider sindical. Păi, ce este un prăpădit de doctor faţă de liderul sindical care, în timp ce-şi exersează oratoria în faţa unei mulţimi de gură-cască, stă cu un ochi aţintit la o funcţie de ministru, sau de ce nu de prim-ministru? Nu liderul sindical este chemat la sfat de taină când directorii unor întreprinderi pun de o privatizare cu multe comisioane în coada? Nu liderul sindical era cel ce hotărăşte în locul tău cum e mai bine să fii disponibilizat, pentru că uzina în care lucrezi este dorită de vreun şmecher cu punga plină, ce ar dori să toarne acolo un cartier de lux?

Sau poate le-aş spune că aş dori să mă fac… secretară, de preferinţă în tura de noapte. Gândiţi-vă numai câte secrete nu sunt devoalate unei secretare în timp ce, prin reciprocitate, ea însăşi îşi devoalează cele mai ascunse cotloane ale fiinţei sale? Câte dosare secrete, între paginile cărora fojgăiesc rânduri murdare de cifre convertibile în valută forte, văd frumoşii ochi ai unei secretare?

Dacă nu am nici o aplecare spre învăţătură, atunci aş dori să mă fac … femeie de serviciu. Da, aţi auzit bine, femeie de serviciu. Ea, purtătoarea ţanţoşă a măturii, are o putere mult mai mare decât inginerul ăla pârlit, care este bruftuluit de dimineaţa până seara de şefii lui. Câte desu-uri murdare, aruncate în grabă prin colţuri de birou, nu văd ochii ei? Câte slăbiciuni omeneşti nu-i este dat ei să le şteargă cu cârpa ei semi-curată pe care o ţine tot timpul în buzunar? Şi dacă nu bubuie de prostie, orice femeie de serviciu ştie că tăcerea se plăteşte bine. Chiar şi din tăcerile astea mărunte se poate câştiga frumuşel. Dacă de exemplu te-ai procopsit cu o fătucă ce a făcut studii serioase la fără frecvenţă, într-un renumit centru universitar particular, şi ea nu reuşeşte să convingă pe nimeni că fără cunoştinţele ei lumea se opreşte din marşul triumfal spre nicăieri, crezi că ai putea fi mai convingător decât umila femeie de serviciu?

Până una alta mai stau şi mă gândesc. Uite, mi-a trecut prin cap o idee năstruşnică: ce-ar fi să nu mă fac nimic?

Cum adică nimic?

Uite-aşa: NIMIC.

Dacă o luăm analitic, nu constatăm că de câţiva ani buni sunt unii care au ajuns în fruntea bucatelor fără să facă absolut nimic? Ba unii mai strică şi ce fac alţii. Altfel spus au ajuns, cum s-ar spune, nişte nimicuri în lege. Cu-atât mai bine ţării şi lor (mai ales lor) cu-atât mai bine. Cu un lucru nu sunt eu lămurit încă: unde găsesc eu locul ăla tihnit în care să pot sta la umbră, fără să fac nimic, dar posmagii să vină singuri la mine, însă numai după ce au fost trecuţi printr-un prăjitor de pâine Rohnson şi au fost înmuiaţi în lapte cald şi dulce?