Opriţi timpul!

ElZap

Televiziunile să fie pregătite!

MARII ILUZIONIŞTI ai Planetei Terra vor oferi gloatelor un superspectacol. Începe OOOORA PĂMÂNTULUI.

Nu uitaţi, repetaţi-vă cu sfinţenie speechul! N-avem nici un chef de bâlbâieli. Ora asta ne-a costat o avere. Nu vrem să ieşim în pierdere. Încă nu v-a intrat în cap că suntem în economia de piaţă?

Cam aşa sunau cu câteva zile în urmă ordinele care înroşeau fibrele optice, hâţâiau sateliţii de comunicaţie pe orbite şi ameţeau monitoarele a tot felul de agenţii şi agenturi. Organizatorii ştiau desigur foarte bine că iluzia este cel mai profitabil aliment cu care poţi hrăni gloatele mapamondului.

Aşadar bagă bine la scăfârlie ce spun blondele astea fără succesuri şi cu foamea-n gât, aciuate pe lângă IUTIVI. Pământul suferă, neghiobule. Marş odată şi stinge lumina. Ce-mi tot bodogăni că ăia care dau ordinele ţin lumina aprinsă chiar şi când dorm? Ce, ăia sunt oameni? Ăia sunt zei, bă. Ce-ai vrea să se împiedice în vis? Numai oamenii trebuie să stingă lumina. Pricepuşi nătângule?

N-am văzut oameni mai cârcotaşi ca românii ăştia. Că o face prostimea, mai treacă meargă, dar cum de n-are pic de responsabilitate planetară regizorul nostru revoluţionar? Ăsta pe ce lume trăieşte? Na, că s-a luat după el şi cântăreţul de jazz. Măcar ăsta totdeauna se punea de-a curmezişul. Pe el nu-l bagi în formaţie nici după ce te integrezi în NATO.

E drept că toate numerele de iluzionism au pagubele lor colaterale. Numărul ăsta Ora Pământului parcă le întrece însă pe toate. Bine că s-a dat de lucru la o armată de reporteri, cameramani, jurnalişti, IT-işti şi multe alte lighioane. Toate de mâna a treia, că serioşii îşi vedeau de treabă, nu se ţineau de goange. Noroc că până la urmă afacerea a ieşit pe profit şi încă unul bunicel.

Acum să nu fim naivi şi să ne închipuim că doar Pământul are ora lui. Există ore pentru tot ce vrei sau nu vrei, după cum o cere orice economie ce se vrea prosperă. Există şi oameni abonaţi la astfel de activităţi educative, de binefacere şi musai televizate.

Uite, o vezi pe cucoana aia de împarte colăcei bătrânilor de la bisericuţa din colţ? Nu-i aşa că aduce puţin cu Maica Tereza? Mai ales când îşi pune băsmăluţa aia trendy pe creştet. Păcat că e o huidumă, de nici nu poate ieşi ca lumea pe uşa de la biserică. Ăsteia îi dă mâna să dea de pomană. Numai din cât a jumulit ieri de la o băbuţă, ar putea să hrănească un întreg azil de bătrâni timp de şase luni. Ăia nu bagă-n ei să se spargă.

Bărbatu-său e mai milos. De aia îi ajută lui Dumnezeu. Când se urcă în Hummer, toate maşinile se fac mici. Pe stradă maşinoiul dumnealui calcă două benzi deodată.

Las’ că la anul o să se organizeze Ora celor ce dau de pomană. Trebuie să scoată şi îmbuibaţii ăştia un ban, că au cheltuit destul cu toţi sărăntocii.

Mai acum câteva zile deschid televizorul şi văd că se derula o altă activitate la fel de instructivă ca ora asta hazlie. Acolo altă tevatură. Cică i se puneau rădăcini României. Ce-are face că prostimea bagă puietul în ţărână pe când altul mai şmecher scoate pădurea pe uşa din dos? Aşa-i în economia capitalistă. Nu-i ca în comunism, când te umfla numai pentru că ţi-a scăpat capra să se alimenteze în păduricea de salcâm. Un Ciufulici cu figură de şarlatan se dădea un fel de şef al heirupismului verde. Dacă n-ar fi purtat o cipilică de şmecher capitalist, mai că aş fi crezut că a coborât din filmele alea cu brigadierii ce dirijau şantierele Bumbeşti-Livezeni. Am spus că dirijau, nu că munceau. Ciufuliciul e specialist în de toate şi pentru toţi. Când vrei deschizi gura el sare şi-ţi bagă degetele în ochi. Pe vremuri i-a băgat unuia mai şef, doar pentru vina că avea prea multe perechi de şosete. Nu degetele. Altceva. Acum cel mai şef este chiar el. Mă gândesc dacă n-ar trebui să instituim de la anul o oră, o zi acolo şi să-i zicem de exemplu Ora verdelui murdar.

Mai e altul căruia tot de la pământ i se trage. Când vine el cu maşina lui cea mai bacă din câte s-au văzut prin Dorobanţi sau prin Ferentari se umple lumea de bancnote ca de râie. Numai ce te atingi de parbrizul lui că te-ai şi trezit cu milionul în buzunar. Nici nu vrea s-audă să ia rest. Ce să mai ia. El a luat până acum. Numai ce aude de verbul a lua şi-l apucă pandaliile. Zice că-i e teamă să nu-l conjuge cineva greşit. Au încercat unii să-l conjuge mai acum un an, dar cu inflexiunile justiţiei noastre legate la ochi, nu le-a ţinut. Deh, oameni sunt şi printre cei ce se ocupă cu conjugarea.

Mă apucă ameţeala numai când mă gândesc câte ore ne-ar putea aştepta în anii care vin. Şi mai ales ce profit ar scoate unii din orele astea.

Eu zic să opriţi însă circul ăsta penibil. Opriţi orele astea buimace. Nu vă crede nimeni. Zadarnic v-aţi pus blana aia de oaie peste părul de lup. Nu vedeţi că toată lumea a băgat de seamă că e pătată de sângele mieilor pe care i-aţi înfulecat la chiolhanul de noaptea trecută?

Aia în care aţi stins luminile ca să nu se vadă ce mai aveţi de împărţit.