Valentine's Day

ElZap

Fac eu ce fac şi tot la versuri ajung. Se pare că tot ce aş vrea să spun a fost spus cu mult înainte de oameni mai deştepţi ca mine, şi poate a fost spus şi mai înainte de oameni şi mai deştepţi ca ei, aşa că iată ce scria Coşbuc în vremurile când nu se auzise încă de Valentine's Day:

Sfârşind toţi sfinţii de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc ;
Vrun nume sfânt de-aici citesc
Şi beau şi mai citesc un nume.
Scad sfinţii-ncet, şi vinul scade !
Dar vin mai e, sfinţi nu mai sânt!
Să nu poţi bea, căci n-ai un sfânt,
Şi-n gol să bei nu se prea cade !

În timp ce capul şi-l frământă,
Paisie geme scurt şi-apoi
El cade mort lângă butoi
Toi fraţii sar şi se-nspăimântă.
„Staţi, fraţilor ! ia Chir cuvântul,
Cătăm un sfânt şi sfântu-i el!
Bem cel din urmă păhărel
În cinstea lui Paisie sfântul!”

Bag seama că pe vremea acelui Paisie nu se descoperise economia de piaţă. Cât despre Valentine’s Day nimeni nu sufla o vorbă.

De ce atâta vorbe-n vânt despre acest Paisie? Simplu. Orice Paisie ce cade lat este o mină de aur pentru comersanţii autohtoni sau veniţi de pe alte meleaguri. Pentru negustorul zilelor noastre moartea lui Paisie nu este văzută ca un prilej de durere. Nu. Pentru el sfârşitul lui Paisie este măsurat în numărul de lumânări pe care le va vinde, în număr de coroane, colaci, cantitate de colivă, ş.a.m.d., ş.a.m.d.

O să-mi reproşeze cei care din greşeală vor citi aceste rânduri, că am scris un text macabru într-o zi în care ar fi trebuit să scriu cu litere roşii pe fond roz. Le dau dreptate de pe acum, ca să nu ne împiedicăm de mărunţişuri, însă nu pot să mă prefac că nu văd că în jurul meu sunt lucruri care nu pot fi pictate în roz când ele sunt gri sau chiar negre ca smoala.

Aşadar, de ce mă supără pe mine acest Valentine’s Day? Păi mă supără faptul că nu pot să iau de mână o fată, că hop şi comersantul, care îmi dă peste antebraţ şi mă avertizează că n-am acest drept până ce nu trec pe la el ca să-mi dea o jucărică de prost gust, un fel de paşaport cu care voi putea trece graniţa spre iubita mea.

Un singur lucru mi-aş dori eu de ziua îndrăgostiţilor, chiar dacă ziua asta ar fi să cadă de două ori pe zi, 365 de zile din 365: să mi-l luaţi de pe cap pe acest Valentine obraznic şi să mă lăsaţi să mă descurc singur cum pot.
Dacă doamnelor sau domnişoarelor vizate nu le cade bine, atunci să şi-l ia pe Kamadeva ăsta şi să mă lase în pace. Găsesc eu pe alte meleaguri fete destule cărora nu le umblă prin cap sfinţi de tipul lui Valentine care duhneşte îngrozitor a comerţ ordinar, aducând puţin cu târguitorul de heringi de la dugheana de pe uliţa prăfuita a mahalalei în care am copilărit.

Seamănă îngrozitor de mult Valentinul ăsta cu Moş Gerilă de pe vremuri, aşa că n-am cum să trec peste versurile unui alt poet, Adrian Păunescu.

„Anul îşi ninge ultima filă
Fiii românilor colinde spun
Şi îl aşteaptă pe Moş Gerilă
Să li-l aducă pe Moş Crăciun“

Acum, dacă pe vremuri, Moş Gerilă şi-a luat tălpăşiţa de ce nu i-ar urma exemplul şi celebrul Valentine?


ElZap