Ulei pe canavaţă

ElZap

Dacă despre Sabin Bălaşa ştiam ceva de multă vreme, mărturisesc că habar n-aveam cine e acest Benedek Levente, şi promit că nici nu voi avea habar în viitorul apropiat sau îndepărtat. Nu că ar fi lovit el în vreun fel anume în sentimentele mele patriotice, ci pur şi simplu pentru că a izbit ca un ţap ispăşitor în preferinţele mele artistice. Sper că în lumea asta, în care până şi ceea ce trebuie să ne placă este dirijat de la centru, mai ceva ca în excursiile organizate la Monumentul Ideii Ciuce, o să mi se permită să nu ţin isonul gloatei şi o să fiu lăsat să trăiesc în ignoranţa pe care mi-o aleg singur. Stau şi mă întreb: ce păcate atavice o fi încărcat Marele Preot pe capul încornorat al acestui mascul al caprei?

Mă duc pe blogul lui şi văd scris cu litere mari şi îmbârligate: “Ceci n’est pas un blog”. Corect Benedekule. Nu e. Problema e că nici dracu’ nu ştie ce e. Mă uit ceva mai la vale şi văd o explicaţie lămuritoare pentru muritorul de rând: “ulei pe canavaţă”. Mda. Acum pricepui şi eu. Pricepui că Benedekul strică uleiul pe canavaţă când l-ar putea folosi mult mai bine la unsul unor ţâţâni care scârţâie. Scârţâie îngrozitor de neplăcut. Hai că am dat în pleonasme şi ăsta nu e semn bun.

Citesc pe alte tărâmuri desţelenite de Google, cum că Secretarul de stat al Ministerului Culturii şi Cultelor, onor Virgil Niţulescu a declarat pentru o revistă, n-are importanţă care, că dacă cineva doreşte să depună o plângere pentru porcăria numită creaţie se poate adresa Poliţiei. Dăştept răspuns ai nea escule. Dar, dacă cineva îţi violează domiciliul sau orice altceva ce ai apropiat, unde mergi matale cu jalba-n băţ să-ţi depui lacrimile? Nu-i aşa că mergi la Ministerului Culturii şi Cultelor? Siiiiigur că da. Păi doar Ministerul matale de stat degeaba nu e ocupat cu nimic. Cu absolut nimic.