Doborârea balaurului

ElZap

Victorie! Victorie! Victorie! De trei ori victorie. Monstrul Floricel Achim a fost doborât, adeverind încă odată proverbul după care fiecare Floricel pre limba lui piere. Braţul lung al justiţiei de carnaval l-a ajuns. Şi pe el, dar şi pe vânzătorul de castraveţi bulgăreşti. Poliţia de operetă a tunat odată din pieptu-i de aramă: „Staaaaai! Poliţia! Nu mişcă nimeni am zis! Poliţia!”. Pe urmă s-a aşternut tăcerea şi au început să lucreze organele.

Nu-mi pot stăpâni mândria patriotică şi zic şi eu odată cu bardul din Mirceşti:

„Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice
Astăzi lumea ne cunoaşte: Român zice, Viteaz zice. ”

Să mor? Dar de ce să mor? Tocmai acum? Acum când se schimbă vremurile pe-aici?

De-acum vor curge şi pe plaiurile noastre fluvii de lapte şi miere, de la ferma de creştere a vitelor de la Mahâru. Parcă aici se creşteau vite, n-aşa? Ehei! Asta s-a întâmplat demuuuult, o să-mi ziceţi. S-a întâmplat, dar dumneavoastră n-aţi auzit de moaşte din care se prelinge mir? Lapte de ce nu s-ar prelinge din grajdurile unde au rumegat odată nişte vite? Nu e o aluzie răutăcioasă la nici o domnişoară senzuală şi nici măcar la ecranul telefonului ei dotat cu bile luate de la iubitul ei Mahar. Ăla nu dă lapte, oricât l-ar mulge senzuala ţărăncuţă. Ăla doar dă pur şi simplu, de uită senzuala până şi cum o cheamă.

Şi câte lucruri aducătoare de mari bucurii ne mai aşteaptă. Acum că vine primăvara, o să putem admira cum se întorc vapoarele, acompaniate de cunoscutul şlagăr comunist al Doinei Badea. Mai ţineţi minte?

„Se-ntorc vapoarele din depărtări
Învingătoarele albastrei zări.”

Vestitorii primăverii, aliniaţi pioniereşte vor flutura batiste şi vor recita versuri din Coşbuc.

„În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ce-aţi lăsat? Nu va fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor? ”

Pe unde dracu’ or fi umblat bezmeticele astea nimeni nu ştie. Unii zic cum că ar fi umblat să se mărite, alţii zic că au fost măritate cu anasâna pe alte meleaguri, şi au primit o zestre barosană. Zestrea cică a rămas la socrul mic, că ele aveau de toate la casa lor. Ăla care le-a luat de neveste la grămadă nu le-a mai întrebat dacă au avut carnet roşu de partid, deşi se vorbeşte că s-au găsit nişte documente ciudate prin cabina comandantului. Deh, gura lumi-i slobodă.

Oamenii cu scaun la cap s-au apucat de scris, că doar n-o să umble după potcoave de vapoare moarte. Nu de scris poezie, că asta nu se mai caută, de când literatura română de aici şi de pe alte meleaguri s-a pus pe creat versuri pentru manelişti. Manelo-versurile or fi aducătoare de profit, dar autorii sunt consideraţi neserioşi de criticii sensibiloşi. La mare preţ acum este povestea cu procesul comunismului. Asta da poveste. Se zvoneşte prin ziare că se va mai rescrie de câteva ori. Aşa trece mai uşor vremea şi plictiseala, vorba cântecului:

„şi ne-a cuprins indiferenţa
şi-a mai pocnit câte-un balon;
sclipeau faianţele-n Faenza
şi baionetele-n Bayonne.”

Care-i treaba mea? Statul marcă banul, că de aia e stat, şi scriitorul bagă în tiparniţă o nouă poveste. Aud că acum va fi scrisă de meseriaşi, oameni din interior, cei care cunosc bine ce şi cum. De unde să ştie ăia de-au stat în puşcării toată sforăria cu comunismul? Treburile astea le ştiu doar păpuşarii ăia de dădeau ordine. Cronicarii ce se îndeletniceau pe-atunci cu scrisul fişelor alea au avut grijă să dosească ce era de dosit şi să transmită selectiv literatura cu caracter documentar din tată în fiu.

Ar mai fi de spus multe despre pădurile ce au luat-o la vale, despre sondele ce au plecat în bejanie, despre atâtea alte lucruri ce se vor îndrepta încet-încet, dar mi-e teamă să nu fac panariciu. Panariciu am zis? Las’ că merge şi-aşa.

În loc să mă uit în ograda vecinului şi să mă mir ca prostul, cum s-a îmbogăţit el în câţiva ani cât alţii în câteva generaţii, mai bine mi-ar sta să elogiez măreţele fapte ale poliţiei, justiţiei şi corupţiei care toate lucrează pentru binele ţării mele.

Dar, ia stai puţin? Ţara unde-i? Cine-a furat-o? Parcă până mai ieri era pe-aici. Tulai! Ăştia mi-au furat şi ţara.