Totul gratis

ElZap

Am aflat cum că ar exista un site minune, care în plus mai are şi un spate de speriat, mai pe înţeles un fel de cocoaşă în care sunt înghesuite în neorânduială sumedenie de magazine. Dacă n-aţi aflat încă de el, o să vă spun că se numeşte totulredus, scris aşa cum vedeţi, împreunat ca să nu se rătăcească în tranziţia asta cât o Siberie. Că aici găseşti tot ce-ţi pofteşte inima e lucru de la sine înţeles. Mai mult, pe aici totul este redus exact aşa cum scrie pe firma de la intrare.

Acesta este de mine, mi-am zis, mai ales că nu mă dau banii afară din casă, dar de dorit tot mi-aş dori câte-n lume şi-n stele.

Mi-am zis să-mi iau şi eu pentru început un vaporaş, cât de mic, doar cât să fac o plimbare cu el pe balta Herăstrău. M-am învârtit eu ce m-am învârtit pe-acolo şi n-am găsit ce-mi căutam. Asta este. Nu oricui îi surâde norocul.

Am căutat şi eu o vilă aşa cum am văzut că au găsit nişte colegi cu mersul şleampăt şi cu buza de jos veşnic coborâtă ca o streaşină întoarsă cu susul în jos. Site-ul a dat din umeri lăsându-mă cu ochii în ceaţă.

Ce n-am căutat eu în magazinul minune? Am scotocit după un hotel la un euro, un combinat la acelaşi preţ desigur, un teren ieftin prin centrul Bucureştiului sau măcar o uzină din alea trecute la capitolul fiare vechi. Mi s-ar fi potrivit ca o mănuşă, numai să nu depăşească in euro.

Nimic din toate astea n-am găsit. Am întrebat în stânga şi în dreapta şi am aflat că am greşit site-ul, ba chiar şi magazinul. Cică s-ar numi altfel, ba unii spun că ar fi un fel de magazin cu circuit închis, rezervat doar pentru aleşii noştri şi aleşii zeiţei Fortuna.

Numele lui se pare că este totulgratis. De intrat in cercul celor care au acces la acest magazin, n-am reuşit să intru, dar cineva mi-a povestit o anecdotă cu tâlc.

Zice-se că la o vizită peste ocean, Hruşciov ar fi fost invitat să se dedulcească la o casă de plăceri. Gazdele i-au spus că vizita nu l-ar costa prea mult. Doar un dolar. A intrat, a făcut ce-a făcut şi pe urmă s-a dus în treaba lui.

La a doua vizită, amintindu-şi de plăcerea pe un dolar, a solicitat un bis. Gazdele s-au executat, dar surpriză: taxa de intrare era de o mie de dolari. Curios din fire, şi fiind cu bugetul limitat, i-a pierit cheful de plăceri, aşa că nu i-a rămas decât să-şi întrebe gazdele de ce prima oară n-a plătit decât un dolar. Răspunsul l-a redus la tăcere. Cică la prima vizită, restul până la o mie de dolari îl plătise CIA.

Aşadar asta este. Dacă vrei să cumperi un combinat cu un dolar, de la magazinul ăla în care totul e gratis, pe lângă dolarul pe care îl dai ca să pleci cu combinatul în cârcă, trebuie să mai ai în vedere o sumă frumuşică pe care trebuie să o dai cui trebuie.

Nu la CIA.

Atunci la cine? Cine primeşte diferenţa?
Ridică cineva două degete?