Verde Împărat

ElZap

Istoria n-a fost niciodată un salon în care actorii îşi schimbau între ei reverenţe. A fost şi altfel decât în zilele noastre.

În timpul lui Ginghis Han de pildă.

Frunzărind  Wikipedia aflu de pildă că invadatorii ăia, dacă te nimereai să fii în drumul lor, îţi jumuleau cam 10% din ce aveai în bătătură. Asta ca să nu moară ei şi caii lor de foame. Un fel de TVA ar zice unii. Luau şi pe urmă te lăsau în pace. Mai pe înţelesul nostru, dacă aveai zece găini în bătătură îţi luau şi ei una şi o haleau. Rămâneai totuşi cu nouă găini, aşa că nu mureai chiar de foame.

Dacă te opuneai lor o păţeai, dar dacă nu opuneai rezistenţă era cum a fost şi înainte. Capul ce se pleacă... Ei nu şarjau cu caii lor ca să-ţi accidenteze mortal vecinii, că doar nu erau beţi criţă. Nici nu ştiu dacă aveau tărie cu ei.

Mai luau cotropitorii ăia şi nişte tineri. Pe ăia îi duceau să lupte alături de ei, că doar eram deja tovarăşi de cotropire. Bănuiesc că dacă unul din tinerii ăia luaţi la oaste cu binişorul se prăpădea pe câmpul de bătaie sau cădea în vreo capcană pusă de duşman, familia lui primea un fel de decoraţie, iar ăla era făcut erou post-mortem. Aşa-i frumos.


Ce vremuri!